În acest prim capitol, apostolul Pavel își propune să dovedească divinitatea lui Hristos și își îndeplinește cu succes sarcina. Scopul său în scrierea cărții îi cere să stabilească fără nicio îndoială că Hristos a fost locuit de Tatăl - că Hristos a fost părtaș de natură divină. El intenționează să arate că ceremoniile care fuseseră instituite de Moise la porunca lui Dumnezeu fuseseră împlinite în Hristos. Evreii considerau aceste ceremonii însăși inima religiei lor și erau indisolubil legate de templu. Pentru ca orice om să atingă oricare dintre aceste rânduieli, însemna să atingă lumina ochilor lor. Evreii susțineau cu înverșunare că numai același Dumnezeu care le poruncise să construiască templul și care instituise slujbele, putea pe bună dreptate să facă vreo schimbare…așa fost - Dumnezeu locuind în Hristos realiza aceasta!