These sources provide a comprehensive overview of the Ōji area of Tokyo, focusing on its rich history, cultural significance, and modern appeal as a residential and sightseeing location. The texts extensively discuss the area's origins, tracing the name "Ōji" back to the 14th-century invitation of the Kumano god and detailing its ancient association with the legend of the Kitsune (fox) procession. Furthermore, the sources highlight Ōji’s crucial role in Japan’s modernization, particularly as the birthplace of the modern paper industry established by Shibusawa Eiichi, whose legacy is celebrated in local museums. Key local attractions emphasized include Asukayama Park (created by a Tokugawa Shogun as one of Japan's earliest public parks) and the scenic Otonashi Shinsui Park, all while acknowledging contemporary issues like the loss of traditional locales due to modern redevelopment.

Die Quellentexte bieten eine umfassende Übersicht über den Tokioter Stadtteil Ōji und beleuchten dessen reiche Geschichte, Kultur und aktuelle Attraktivität als Wohngegend. Sie legen dar, dass der Name Ōji von der Anrufung des Kumano-Gongen Prinzengottes im Jahr 1322 stammt und die Region von Legenden, insbesondere der Fuchsprozession (Kitsune no Gyōretsu), geprägt ist. Ein wesentlicher Aspekt ist Ōjis Rolle als Pionier der japanischen Industrialisierung, insbesondere durch die Gründung der Ōji Paper Company (Ōji Seishi) durch Shibusawa Eiichi, dessen Leben und Wirken in mehreren Museen gewürdigt wird. Die Quellen beschreiben Ōji auch als Erholungsort für die Edo-Bürger, gegründet durch den Shogun Tokugawa Yoshimune im Asukayama Park, und heben die gute Verkehrsanbindung sowie die zahlreichen Naturparks wie den Otonashi Shinsui Park hervor, die die Lebensqualität steigern. Schließlich erwähnen einige Texte die Veränderungen durch moderne Stadtentwicklung und den Verlust traditioneller Orte, während andere die Fusion der ehemaligen Dörfer zur historischen Ōji-Stadt im frühen 20. Jahrhundert detailliert schildern.

Die tekste verskaf 'n omvattende oorsig van die Tokyo-gebied genaamd Ōji, wat die ryk geskiedenis, kultuur en moderne leefbaarheid van die stadsdeel beklemtoon. Hierdie bronne bespreek die gebied se oorsprong as Ōji-mura (王子村), vernoem na die Kumano Wakaoji-godheid in 1322, en die daaropvolgende evolusie tot 'n industriële sentrum met die stigting van Ōji Seishi (papiermeule) deur Shibusawa Eiichi. Die tekste detailleer verskeie historiese besienswaardighede soos die Ōji Inari-heiligdom met sy jakkalslegendes en die Asukayama Park, wat deur die shogun Tokugawa Yoshimune as 'n openbare ontspanningsterrein geskep is. Laastens word die gebied se status as 'n aantreklike woonplek beklemtoon, met toegang tot drie treinlyne en oorvloedige groen ruimtes soos die Otonashi Shinsui Park.

這些文本提供了一個關於東京王子町（Ōji）的全面概述，詳細介紹了其歷史、文化、經濟發展和現代景點。資料來源追溯了王子町名稱的起源，它源於鎌倉時代或更早時期熊野若一王子神的分靈供奉。特別強調了王子町作為一個充滿神話傳說（如著名的「狐之行列」）、工業革命先驅（澀澤榮一創建的王子製紙）以及江戶時代市民休閒地（德川吉宗開闢的飛鳥山公園）的多重身份。此外，這些文章也涵蓋了現代的生活要素，包括其便利的交通、豐富的自然親水公園，以及在城市再開發背景下對舊有懷舊街區的感嘆。

Các nguồn tài liệu này cung cấp một cái nhìn tổng quan đa chiều về Iwabuchi-chō (thị trấn Iwabuchi) ở Tokyo, tập trung vào lịch sử phong phú và tầm quan trọng đương đại của khu vực này. Nhiều văn bản mô tả Iwabuchi là một thị trấn trạm cổ quan trọng trên tuyến đường Nikkō Onarimichi (Con đường Hành hương của Tướng quân) và là một giao điểm giao thông đường thủy nhộn nhịp, với bến phà bắc qua sông Arakawa. Điểm nhấn nổi bật là câu chuyện về công trình kiểm soát lũ lụt Cổng nước Iwabuchi (Cổng Đỏ và Cổng Xanh), được xây dựng để bảo vệ Tokyo khỏi các trận lụt thảm khốc, cùng với vai trò của kỹ sư nổi tiếng Akira Aoyama trong dự án này. Ngoài ra, các nguồn còn khám phá những di sản văn hóa và cộng đồng như đền thờ (Thiên Tổ Thần xã, Bát Vân Thần xã), các khu vực lịch sử như thị trấn rượu Akabane, và việc cư dân nỗ lực giữ lại tên địa danh "Iwabuchi" trong quá trình tái cơ cấu hành chính.

Los textos proporcionan un detallado estudio sobre la historia, el desarrollo y la importancia cultural del área de Iwabuchi-machi en el norte de Tokio, enfatizando su pasado como crucial puesto de parada (宿場町) en el Nikkō Onarimichi y como centro de transporte fluvial. Varias fuentes destacan la vital función de la Puerta de Agua de Iwabuchi (también conocida como la Puerta Roja, construida por el ingeniero Akira Aoyama), una maravilla de la ingeniería civil inaugurada en 1924 para proteger a Tokio de las inundaciones del río Arakawa. Además, se exploran historias de resiliencia local, como el éxito de los residentes para preservar el nombre del barrio a pesar de los planes de unificación y la evolución de áreas adyacentes como Akabane, reconocida por su vibrante cultura popular de vida nocturna y gastronomía. Los artículos también funcionan como guías de viaje, invitando a los lectores a descubrir los tesoros ocultos de la zona, desde el Parque Ukima (lugar de una antigua leyenda de inundaciones) hasta los tranquilos templos sintoístas que custodiaban las antiguas rutas militares.

Aceste surse oferă o imagine de ansamblu multidimensională a zonei Iwabuchi din Tokyo, examinând istoria sa bogată și semnificația sa modernă. Textele detaliază rolul istoric al regiunii ca Iwabuchi-shuku (oraș poștal) pe ruta Nikkō Onarimichi și ca un important nod de transport pe apă la confluența râurilor. O temă centrală este ingineria hidrografică monumentală, evidențiată prin construcția și rolul crucial al celor două porți de apă Iwabuchi (cele roșii și cele albastre), care au protejat Tokyo de inundațiile severe ale râului Arakawa. Sursele explorează, de asemenea, o serie de atracții turistice mai puțin cunoscute, incluzând parcul Ukima, locații literare, sanctuare străvechi precum Hachiman Shrine, și vitalitatea locală a zonei Akabane, recunoscută pentru scena sa culinară. În plus, este menționată lupta de succes a rezidenților de a păstra numele Iwabuchi-machi în timpul reformei administrative.

Os excertos oferecem uma visão abrangente sobre a área de Iwabuchi, no norte de Tóquio, explorando a sua rica história, desafios de engenharia e apelos turísticos contemporâneos. Várias fontes enfatizam o papel crucial de Iwabuchi como um antigo "宿場町" (estação postal) na Rota de Peregrinação Imperial a Nikkō, destacando a sua importância como um centro de transporte fluvial e terrestre ao longo do Rio Arakawa e do Rio Shin-Gashi. Grande parte do material se concentra na história da gestão da água e da indústria, nomeadamente o icónico "赤水門" (Portão de Água Vermelho) de Iwabuchi, construído em 1924, para proteger Tóquio das inundações, um feito de engenharia dirigido por Akira Aoyama. Por fim, os textos descrevem como a área preservou a sua identidade histórica através de marcos como o Santuário Tenso Jinja e o movimento dos residentes para manter o nome da cidade, oferecendo aos visitantes uma experiência autêntica que contrasta a tranquilidade ribeirinha com a energia urbana de lugares como Akabane.

提供された複数の情報源は、東京の北部に位置する岩淵町およびその周辺地域（赤羽、浮間など）の深い歴史と現代の魅力に焦点を当てています。この地域は、江戸時代に日光御成道（将軍専用の街道）の宿場町として、また荒川や新河岸川といった水路の水運の要衝として栄えました。特に、1924年に竣工し、東京を水害から守る治水の砦であった旧岩淵水門（赤水門）の建設史とその技術者である青山士の功績が詳細に説明されています。さらに、度重なる水害からの教訓、地元の住民主導による町名存続の歴史、文学的な足跡、そして現代における工業遺産（水門や鉄道車庫跡）の観光スポットや赤羽の賑やかな庶民的な酒場文化といった多様な側面が紹介されています。

Le fonti offrono una panoramica completa di Iwabuchi-chō a Tokyo, evidenziando il suo ricco background storico, che spazia dall'essere stato un cruciale centro di trasporto fluviale e la prima stazione della Nikkō Onarimichi (una strada riservata agli Shogun). Gran parte dei testi si concentra sull'epica storia di ingegneria idraulica della regione, in particolare la costruzione della vecchia (rossa) e nuova (blu) porta idraulica di Iwabuchi, fondamentali per proteggere Tokyo dalle inondazioni dell'Arakawa, un progetto guidato dall'ingegnere Akira Aoyama. Inoltre, le fonti esplorano l'orgoglio dei residenti, che hanno lottato per mantenere il nome "Iwabuchi", e delineano l'area come una destinazione per il turismo profondo, offrendo attrazioni che spaziano da siti di archeologia industriale e antichi santuari come il Tenso Jinja, a vivaci distretti di vita notturna come Akabane.