Acum multa vreme, pe când eram tânăr și iute la mânie, mă certam adesea cu lucrurile. Odată, cum nu-mi ieșea un desen, m-am enervat pe creion. lar când a îndrăznit chiar să se rupă în timp ce desenam cu el, m-am înfuriat de-a binelea. Eram convins, în sinea mea, că din vina lui nu-mi iese desenul, așa că l-am înșfăcat, l-am făcut bucățele și l-am aruncat la coș. Coșul s-a uitat la mine cu vădit reproș, și în ochi i se citea mila pentru săracul creion. Mi s-a făcut pe dată rușine de cum mă purtasem.