“Omul invizibil” nu e doar capodopera SF a lui H.G. Wells dar și o anumită realitate existențială. Sigur că există oameni invizibili. Și nu-s puțini. Chiar faptul că nu-i vedem a devenit argument în sine. Dar de ce nu-i vedem? Rețelele de socializare au lansat acest "Hunger Games" narcisist după publicitate, vizibilitate, notorietate. Și cu toții am mușcat din iluzia fructului oprit: "dacă te vei conecta vei fi ca zeii". Însă "vizibilitatea este o capcană" (M. Foucault), iar datorită luminii "reflectoarelor" ceilalți au devenit invizibili. Dar ei continuă să existe, în ciuda orbirii noastre. Și poate, cum ar spune Hristos, că "Dumnezeu se bucură pentru un singur invizibil decît pentru 99 de vizibili". Pentru că ei pot deveni instrumentali în restaurarea luminii în lumea noastră.