Cartea Judecătorilor este istoria începutului lui Izrael în Canaan, țara promisă.

După ce cu greu au ajuns în țara promisă și L-au pus la încercare pe Dumnezeu cu cârtirile și idolatria lor, în cele din urmă au intrat în țară sub Iosua, dar trei generații mai târziu poporul aproape nu mai știa de cele făcute de Yehova pentru națiunea Sa preferată, fie în ceea ce privește ieșirea din Egipt, fie în legătură cu cucerirea Canaanului. 

Deși Domnul le spusese să nu facă legământ cu nici o națiune cananită și nici să nu îi mai lase în țară, ci să îi alunge ori nimicească, ei nu ascultă porunca și curând cad la pace cu unele națiuni sau cetăți lăsându-i în pace în schimbul unor biruri.

Domnul hotărăște să le încerce devotamentul față de El prin încercări în care va folosi popoarele neizgonite din Canaan.

Astfel, Izrael este rob 40 de ani la mesopotamieni, 80 la moabiți și o altă perioadă la filisteni. 

În aceste vremuri Domnul trimite din când în când un judecător care să le fie căpetenie, să scuture jugul robiei și să îi învețe să se apropie de Domnul. Însă nota generală, din păcate, rămâne cuprinsă în expresia și tot poporul făcea ce îi plăcea. 

Nu sună cunoscut acest slogan?

Ioan 2 relatează minunea de la Cana Galileii  unde  Isus prefigurează vărsarea sângelui Său ce avea să fie mereu pomenit la fiecare împărtășanie. 

Scoaterea vânzătorilor din Templu și întrebarea fariseilor despre autoritatea cu care face El toate acele lucruri ne duce cu gândul că Templul lui Dumnezeu era Casa Lui cum era deopotrivă și a Fiului. 

Dar cel mai minunat Templu este cel în care locuiește cu adevărat Dumnezeu, iar acesta nu este un templu de piatră ori făcut de vreo mână umană  ci de una divină.

Trupurile noastre sunt Templul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu.

Ascultă aceste gânduri spuse și în episodul podcast de astăzi.