Musset a cugetat o sorbind a ei racoare Si stelele de aur din cerul luminos, Si tainica natura in falnica i splendoare, Si tot ce se ntrevede in haos, sus si jos, Si tot ce este n suflet ca sfanta inspirare, Si tot ce este n creier ca vis sau cugetare, Si tot ce este n inimi ca patimi ori simtiri, Pe cand, pe rand, venira cu dulci insuf letiri S alunece pe harpa i, incet