Predici audio Eusebiu Livanu-Lungu

Credincios în mijlocul apostaziei


Listen Later

Text biblic: Iuda 1-25
Salutul lui Iuda pentru credincioși conține îndurare, pace și dragoste. Acestea să le fie înmulțite.
Apostolul îndeamnă Biserica lui Cristos să lupte pentru credința dată sfinților odată pentru totdeauna. Acest îndemn vine din cauza faptului că în adunarea credincioșilor s-au strecurat oameni nelegiuiți. Aceștia au două trăsături:
a. comportamentul lor este depravat:
• Trăiesc în desfrânare
• Resping autoritatea
• Caută alte alternative pentru primirea iertării divine (Cain)
• Caută câștiguri din lucrurile lui Dumnezeu (Balaam)
b. doctrina lor este coruptă.
• Schimbă harul lui Dumnezeu în desfrânare
• Tăgăduiesc dumnezeirea Domnului Isus.
• Nu cred Cuvântul.
Acești oameni sunt astăzi păstrați doar pentru judecată, la fel cum neghina este păstrată în grâu până la sfârșitul lumii acesteia. (Matei 13:30)
Știind toate acestea “ce fel de oameni ar trebui să fiți voi?” (2 Pentru 3:11)
1. Credincioși care se zidesc pe credința creștină, preasfântă.
Când Apostolul Pavel vorbește despre zidire spune că “temelia este Domnul Isus dar este și învățătura apostolilor și a proorocilor” (Efeseni 2:20). Iar în 1 Corinteni 3:10-15 Pavel ne spune că pe această temelie fiecare să ia seama ce pune. Dacă punem pe ea aur, argint și pietre scumpe, acestea vor rezista în ziua judecății când încercarea focului va da pe față calitatea vieții fiecărui om. Dacă vom pune lemn, fân și trestie, acestea vor arde ca pleava în ziua Domnului.
Aurul, argintul și nestematele sunt neprihănirea, evlavia (respectul față de Dumnezeu), roada Duhului, înțelepciunea și așa mai departe. Acestea sunt valori veșnice și sunt din Dumnezeu, prin Dumnezeu și pentru Dumnezeu.
Lemnul, fânul și trestia sunt forma de evlavie dar fără putere, viața duplicitară și mediocră, filozofia oamenilor sau împlinirea minuțioasă a legii într-un mod mecanic. Acestea sunt valori perisabile și sunt din oameni, prin oameni și pentru oameni.
2. Credincioșii care se roagă prin Duhul lui Dumnezeu.
Credinciosul trebuie să pună accent pe rugăciunea în ascuns. El știe că Tatăl Ceresc îl vede și-l aude din odăița lui. El trebuie să pună de asemenea accent pe rugăciunea concisă și înțeleaptă. Bolborosirea sau exprimarea unor cuvinte repetate nu înseamnă rugăciune. Atunci când ne rugăm trebuie să fim călăuziți de Duhul Sfânt, în acord cu voia lui Dumnezeu așa cum este ea revelată în Scripturi.
Modelul dat de Domnul Isus din Matei 6:9-13 în rugăciunea domnească are următoarele elemente:
- Apelativul Tată (și este al nostru, al tuturor)
- Locuința Tatălui în ceruri/sfințenie.
- Sfințirea Numelui lui Dumnezeu (prin noi) ca și în ceruri.
- Venirea împărăției/domniei Lui în lumea aceasta.
- Voia Lui să se facă precum e în cer.
- Primirea celor necesare în fiecare zi.
- Primirea iertării la fel cum o dăruim.
- Păzirea de ispită
- Izbăvirea de cel rău.
- Slăvirea numelui lui Dumnezeu.
3. Credincioși care caută îndurarea Domului Isus pentru viața veșnică.
Tot Pavel spune că cel care “crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.” (1 Corinteni 10:12) În vremea apostaziei ne poate paște gândul și ideea să credem că stăm în picioare pe puterile noastre. Dar dacă Dumnezeu ne-ar lăsa pe puterile noastre, nu ne-am ridica niciodată. De aceea trebuie să căutăm cu disperare îndurarea și Harul lui Dumnezeu. Nu la voia întâmplării cântăm noi cântarea:
“Numai harul, numai harul
Mă păstrează ne-ncetat.
El mă face, el mă ține
Credincios cu-adevărat.”
Înțelegem așadar că doar prin harul lui Dumnezeu rămânem tari în vremuri grele și rămânem credincioși în vremuri de apostazie. Pavel mai spune că dacă “stăm în picioare, să nu ne îngâmfăm ci să ne temem!” (Romani 11:20) Știm că “Dumnezeu smerește pe cei mândri, dar dă îndurare (har) celor smeriți.” (Iacov 4:6)
Zidirea pe temelia tare în Cristos, rugăciunea prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu și căutarea harului sunt ingredientele necesare pentru viața unui credincios.
...more
View all episodesView all episodes
Download on the App Store

Predici audio Eusebiu Livanu-LunguBy Eusebiu Livanu-Lungu