Cristi Grețcu și-a păstrat zâmbetul acela mare care i-a adus renumele de Iliescu. Nu mai face umor decât rar, dar e împătimit. Râde cu la fel de multă poftă și a reținut istoria pe de rost. E un martor zâmbitor a ceea ce ar fi putut fi mai bine.

Aici povestește de Divertis, Distractis, de Securitate, de începuturi și de Toni pe care-l privește cu admirație încordată.