Ca şi alte popoare europene, daco-romanii au avut în trecutul lor credinţe păgâne care au continuat să existe şi după răspândirea creştinismului. Victoria creştinismului nicăieri n-a fost deplină; la început el a trebuit să coexiste cu vechea mitologie. Numai după o lungă perioadă de dublă credinţă, creştinismul a căpătat deplina sa puritate.

Mitologia păgână a poporului român îşi are bogata sa istorie, începând cu credinţele tracilor, dar acest capitol nu este încă scris. În studiul de faţă ne vom ocupa numai de unele elemente de păgânism care s-au păstrat secole întregi şi a căror existenţă a putut fi constatată chiar şi în secolul al XIX-lea.

Se observă o analogie între unele credinţe romane şi cele slavo-ruse, care poate avea o dublă explicaţie. În timpul invadării Peninsulei Balcanice de către slavi, în secolul al VII-lea, ei au putut influenţa credinţele religioase ale autohtonilor, dar este posibil ca şi invadatorii să fi suferit influenţa populaţiei sedentare. Întrucât delimitarea influenţelor este extrem de anevoioasă, rămânem la părerea că, probabil, ele au fost reciproce.

Acest lucru il vom discuta in seara asta cu invitatul nostru, Rev. Olteanu Cosmin.