
Sign up to save your podcasts
Or


Eram în primii ani clinici iar la stagiul respectiv eu și colegii mei am consultat o pacientă. După cum era obiceiul, după aceasta am vorbit cu asistentul nostru de grupă despre ce am găsit, diagnostic, tratament, toate cele. Pacienta avea o boală în stadiu terminal, cu un prognostic nefavorabil și cel mai probabil avea să moară în următoarele 6 luni. Medicul ne-a rugat să nu menționăm acest aspect de față cu dânsa fiindcă nu a apucat să aibă această discuție dificilă în ca să-i comunice prognosticul rezervat. Una din colegele mele a întrebat dacă am putea și noi să participăm pentru a învăța cum se face.
Din nefericire pentru noi, dar din fericire pentru pacientă asistentul de grupă a luat decizia corectă și nu ne-a permis. În fond să afli cât timp mai ai de trăit cu 8 alte persoane în cameră ce iau notițe nu este cel mai plăcut lucru posibil. Într-un final, instructajul nostru când vine de această parte a medicinii a rămas așa până la finalul facultății - nu am aflat niciodată cum este cel mai potrivit să conduci o discuție dificilă.
În Kidney & The Brain nr. 6 avem un episod în care vorbim despre un aspect al relației medic-pacient ceva mai deosebită. Vom vorbi de acea discuție pe care trebuie să o purtați cu un pacient cu o patologie gravă la finalul vieții sau acea discuție când trebuie să-l anunțați că va avea în continuare un grad de dizabilitatea ce-i va afecta calitatea vieții. Apoi, fiindcă nu toată lumea practică o specialitate cu un astfel de grad de mortalitate și morbiditate, la finalul episodului avem un mic subiect bonus, cu o oarecare legătură cu discuțiile dificile - tipuri de erori în medicină și de ce este important să poți spune ”nu știu”.
Despre ce vorbim astăzi:
Din episodul de astăzi:
By MedtinkerEram în primii ani clinici iar la stagiul respectiv eu și colegii mei am consultat o pacientă. După cum era obiceiul, după aceasta am vorbit cu asistentul nostru de grupă despre ce am găsit, diagnostic, tratament, toate cele. Pacienta avea o boală în stadiu terminal, cu un prognostic nefavorabil și cel mai probabil avea să moară în următoarele 6 luni. Medicul ne-a rugat să nu menționăm acest aspect de față cu dânsa fiindcă nu a apucat să aibă această discuție dificilă în ca să-i comunice prognosticul rezervat. Una din colegele mele a întrebat dacă am putea și noi să participăm pentru a învăța cum se face.
Din nefericire pentru noi, dar din fericire pentru pacientă asistentul de grupă a luat decizia corectă și nu ne-a permis. În fond să afli cât timp mai ai de trăit cu 8 alte persoane în cameră ce iau notițe nu este cel mai plăcut lucru posibil. Într-un final, instructajul nostru când vine de această parte a medicinii a rămas așa până la finalul facultății - nu am aflat niciodată cum este cel mai potrivit să conduci o discuție dificilă.
În Kidney & The Brain nr. 6 avem un episod în care vorbim despre un aspect al relației medic-pacient ceva mai deosebită. Vom vorbi de acea discuție pe care trebuie să o purtați cu un pacient cu o patologie gravă la finalul vieții sau acea discuție când trebuie să-l anunțați că va avea în continuare un grad de dizabilitatea ce-i va afecta calitatea vieții. Apoi, fiindcă nu toată lumea practică o specialitate cu un astfel de grad de mortalitate și morbiditate, la finalul episodului avem un mic subiect bonus, cu o oarecare legătură cu discuțiile dificile - tipuri de erori în medicină și de ce este important să poți spune ”nu știu”.
Despre ce vorbim astăzi:
Din episodul de astăzi: