Ne amestecăm grăbiţi în mulţime ca un furnicar ce ne înconjoară. Într-o mişcare aparent haotică, fiecare îşi urmează drumul şi scopul personal. Oamenii se privesc o secundă, dar privirea trece prin celălalt. Din când în când, un zâmbet conjunctural face ca figurile să se însufleţească. Măştile par că au suflet. Mii, sute de mii, milioane de oameni împart un spaţiu comun şi totuşi fiecare este cu el şi pentru el. Singurătatea marilor oraşe este ucigătoare. Trăim într-o lume populată de străini. Suntem singuri în fericirile şi eşecurile personale. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât suntem mai înstrainaţi. Iubiţi-vă unii pe alţii e mai aproape de utopie decât de realitate. Şi totuşi există iubire, şi totuşi există speranţă!  

Dacă apreciați emisiunea noastră vă invităm să dați Like paginii noastre și subscribe canalului nostru de youtube (la link-ul următor: https://bit.ly/2Qui21K) pentru a fii la curent cu emisiunile viitoare.