Fericirea se dobândește spontan când tensiunea dorințelor dispare din suflet. Cu fiecare pas făcut pe traseul vieții ai parte de unele momente minunate și de altele marcate de disperare profundă. Fiindcă esența fericirii se află ascunsă privirii lacome ce o caută având motivații egoiste. De unde provine acest imbold, ce nu îți dă pace, să o cauți, dacă s-ar putea, chiar până la capătul lumii? Greu de spus, deși, dacă vei căuta în adâncul inimii, vei distinge razele multicolore ale frumuseții ei strălucind mai superb decât un curcubeu înălțat peste zare după o amiază plină de ploaie. Fiindcă în taina adâncului ce se află în tine, există gravat chipul neasemuit al Omului primordial, cel existent dintotdeauna. Și nu întâmplător, adevărata fericire se răsare numai când ajungi să îl privești direct pe el, cel a cărui imagine o porți inconștient în propriul suflet.