Mulți creștini declarați nu-L cunosc pe Hristos, fiind total nepregătiți în fața morții. Dacă moartea ar fi un fenomen obișnuit, veștile tragice n-ar mai prinde prima pagină a știrilor.

Deși gustă moartea cu amar, prin Isus Hristos perspectiva creștinului asupra vieții și a morții se schimbă.

Multe planuri, speranțe și aspiraţii se năruiesc înainte de a începe. Mai mult, doar anumite contexte și circumstanțe nefavorabile ne fac să reflectăm asupra vieții, și de cele mai multe ori nihilist.

Ce înseamnă a trăi?

O viața împlinita nu este dată de longevitate ci de calitatea vieții. La rândul ei, calitatea vieții nu este caracterizată de bunăstarea materială ci de forța spirituală a omului.

Care sunt lucrurile din viaţă pentru care merită să trăieşti ? Este omul în stare să descopere binele suprem în viaţă ?

Omul îşi petrece viaţa trudind pentru a satisface cerinţele unui apetit nesăţios, și fără dobândirea binelui suprem. Când vanitățile nu sunt împlinite, oamenii sunt înclinaţi să fie galcevitori şi să se plângă, dar autocompatimirea și vorbăria nu poate să îmbunătăţească nici o situaţie. E mai util ca omul să se deprindă a se încrede în Dumnezeu.

Nimic nu aduce mai multă încredere şi siguranţă omului ca atunci când crede în Dumnezeu. Secretul încrederii in Dumnezeu, este acela de ne face un obicei din a ne încrede, adică o încredere calmă, statornică.

Ca aspect general, rugăciunea este universală şi ca atare o modalitate accesibilă de a ajunge la Dumnezeu, pentru toţi oamenii.

Psalmul 121 este un cântec de încredere în Dumnezeu. El este unul dintre poamele biblice cele mai populare din întreaga colecție a poeziei ebraice. Se consideră că David a compus Psalmul 121 în pustia Paran, imediat după ce a aflat vestea morţii profetului Samuel. Când David a realizat că mentorul său spiritual dispăruse, s-a îndreptat spre Dumnezeu ca fiind unicul ajutor ce-i mai rămăsese.

„O familie avea în casa lor o vază antică originală, care fusese transmisă din generație în generație. Era o adevărată comoară și era păstrată pe un soclu special, ca obiect de mare valoare, la loc de cinste. Într-o zi, părinții s-au întors ca de obicei de la serviciu, iar la ușă au fost întâmpinați de fiica lor. Adolescenta le-a spus:

- Mamă, tată, știți vaza antică despre care ne-ați spus că a fost transmisă din generație în generație ?

- Da, au răspuns părinții.

- Ei bine, mamă și tată... generația noastră tocmai a... scăpat-o.”

„Se spune că un mare acrobat de circ, a întins o sârmă deasupra unei cascade uriașe. În ciuda vântului și fără vreo plasă de siguranță, spre uimirea și încântarea mulțimii care îl privea, el a umblat, a alergat și chiar a dansat pe sârmă. La un moment dar, a luat o roabă plină cu cărămizi și a uimit mulțimea prin relaxarea cu care o împingea pe sârmă, dintr-o parte în alta a cascadei. Atunci, s-a întors spre mulțimea care îl privea și a spus:

- Câți dintre voi cred că pot împinge un om dintr-o parte în alta, cu ajutorul roabei ?

Votul a fost unanim. Toată lumea îl aclama, în timp ce-și ridicau mâinile. Cu toții credeau că o poate face!

- Atunci, a continuat acrobatul, care dintre voi se oferă voluntar pentru încercare ?

Majoritatea credincioșilor sunt unanim de acord că Dumnezeu poate să ne treacă cu bine prin situații de criză. Însă foarte puțini îndrăzneasc să-L pună pe Dumnezeu la încercare.