„Anul 2024 a găsit presa din România într-una dintre cele mai grele perioade ale ei", semnalează Centrul pentru Jurnalism Independent in raportul starea mass-media din România în pragul anului super-electoral 2024.

Raportul analizează cât de pregătită este presa din România să își îndeplinească mandatul public în 2024, unul dintre cei mai importanți ani pentru democrația românească.

Cifrele arată că încrederea publicului în presă a plonjat de la un confortabil 80% în anii ‘90, la 32% în 2023, cel mai scăzut nivel de încredere de până acum. 

Motivele sunt diverse - țin de deprofesionalizarea jurnaliștilor, un trend accelerat față de 2021 sau de banii publici care controlează o parte importantă a mass-media, după cum explica Cristina Lupu de la CJI.

Cristina Lupu: Raportul surprinde că presa, în marea ei parte, o duce foarte prost, că avem niște insule care o duc bine. Unele o duc bine doar financiar, nu neapărat și jurnalistic. Altele, care încearcă să facă jurnalism și încearcă să își facă meseria în interese public, se confruntă cu multe probleme și o parte dintre ele vin din lipsa de susținere financiară. Cred că asta este principala concluzie, că avem un peisaj media, care pe de o parte are foarte mulți bani pe care nu îi vedem, dar despre care știm că există. Ăia sunt banii politici, banii care intră de la partidele politice sau de la autoritățile publice. În același timp, avem foarte puțini bani din zona comercială sau din zona și mai importantă din perspectiva noastră, a CJI, a oamenilor care plătesc pentru jurnalism și conținut jurnalistic.

Reporter: Dacă ar fi să căutăm vinovați, cine s-ar face vinovat de starea presei din România astăzi?

CP: Aș zice că toată lumea, că e o combinație de la politicienii cărora le este foarte simplu să cumpere presă. Unul din lucrurile care se întâmplă în România mai mult decât în alte țări este că partidele politice folosesc subvenția de la bugetul de stat pentru funcționarea partidelor pentru cumpărare de conținut editorial, care apare nemarcat. Avem o publicitate care e publicitate, dar care nu apare marcată ca publicitate. Asta e o primă problemă.

În același timp, avem și o vină a acelei părți a profesiei care acceptă să primească bani de la politicieni și să nu marcheze conținutul editorial. Avem și o vină a noastră, a oamenilor care am ajuns la concluzia că nu mai avem nevoie de jurnalism și că toți jurnaliștii sunt la fel, proști și corupți și nu mai vedem valoarea jurnalismului, așa că nu prea mai plătim pentru conținut sau nu donăm pentru conținut decât cu foarte puține excepții notabile, importante. Asta e în continuare o problemă.

În momentul în care pierzi încrederea publicului în halul în care s-a întâmplat acum, anul ăsta electoral devine foarte complicat pentru că dacă oamenii nu au încredere că jurnaliștii sunt cei care pun întrebări în numele lor, dacă nu au încredere că jurnaliștii sunt cei care trebuie să pună presiune pe politicieni ca ei să le răspundă la întrebări, ne putem trezi într-un simulacru de dezbatere publică și politică. Într-un an în care avem nevoie de dezbatere și de informație în spațiul public. Noi ne-am întrebat foarte tare în ideea că dacă o să arătăm cât de greu îi este presei, cât de vulnerabilă este, câte probleme are ea însăși, dacă nu facem mai mult rău jurnaliștilor.

Ne-am dat dat seama că este posibil ca unii dintre oamenii care ne citesc sau care ne ascultă să zică că toți sunt la fel, dar în același timp mi se pare important să spunem că nu sunt toți la fel. Am avut niște subiecte extrem de importante anul trecut care au apărut în spațiul public pentru că jurnaliștii au scris despre ele și le-au documentat. În raport, colegii din presă au menționat investigația făcută de Buletin de București și Centrul de Investigații Media referitoare la azilele groazei, așa cum o știu oamenii, despre condițiile care erau în acele azile.

Cred că tipul ăsta de materiale și tipul ăsta de reacții ne arată câtă nevoie avem în continuare să înțelegem că jurnalismul este important pentru noi ca oameni și nu este doar ceva despre care unii oameni vorbesc și că noi, de fapt, nu avem nevoie pentru că ne informăm de pe Facebook, Instagram, TikTok și YouTube. Au spus-o și colegii din zona de jurnalism alternativ, de jurnalism independent, investigațiile și proiectele jurnalistice nu sunt suficiente să facă bine pacientul bolnav. Ai nevoie de presă mainstream, de presă mare, de presă cu audiență mare care să se asigure în fiecare zi că cetățenii sunt informați și nu manipulați. Nouă asta ne lipsește în momentul ăsta, această informare constantă în presa mare. Există niște instituții media care fac asta în continuare, o fac bine în ciuda tuturor presiunilor și a problemelor, dar sunt foarte puține.

Rep: Situația presei din România este gravă doar pentru noi sau și din afară privit lucrurile nu arată foarte bine?

CP: O vreme, presa din România părea că o duce mult mai bine decât ceilalți, mai ales dacă te uitai în jur la Polonia, la Ungaria, la Slovacia. Dar pare că nici noi nu mai facem lucrurile la fel de bine. În momentul acesta cei de la International Press Institute, ca parte a unei acțiuni de reacție rapidă, urmează să vină în România într-o acțiune de monitorizare pentru a se uita la cum arată presa din România. Ei au făcut deja o serie de interviuri.

Au lansat și ei un raport în care semnalează aceleași probleme. E important să vedem că toată lumea vede această capturare a presei prin intermediul banilor publici drept o vulnerabilitate foarte mare, blocarea accesului la informații, faptul că jurnaliștii sunt hărțuiți prin procese de tip SLAPP. Și ăsta este un lucru foarte important. Încerci să îi dai în judecată pe jurnaliști cerându-le sume mari ca să îi sperii și pe ei, dar și pe alții care ar putea să scrie despre tine. Cei din afară și organizațiile internaționale de libertate a presei se uită la situația din România. Cred că asta ar trebui să ne îngrijoreze un pic mai tare. 

......................................................................................................

Raportul a fost realizat în perioada noiembrie 2023 - martie 2024, prin cercetare calitativă, la care au participat jurnaliști și editori din redacții din toată țara, atât din presa centrală, cât și locală.