La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulțime, căci toți Îl așteptau. Și iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaș al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus și L-a rugat să vină până la el acasă; pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade. [...] Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntașului sinagogii și-i spune: "Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învățătorul." Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntașului sinagogii: "Nu te teme; crede numai, și va fi tămăduită." Când a ajuns la casa fruntașului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl și mama fetei. Toți plângeau și o boceau. Atunci Isus a zis: "Nu plângeți; fetița n-a murit, ci doarme." Ei își băteau joc de El, căci știau că murise. Dar El, după ce i-a scos pe toți afară, a apucat-o de mână și a strigat cu glas tare: "Fetițo, scoală-te!" Și duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce. Părinții ei au rămas uimiți. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.