Ne ducem mândri la părinţi cu 9+ la un test greu şi, în loc de felicitări, ni se spune – dar de ce nu 10? Dar vecinul cât a luat? Şi înţelegem că nu suntem suficient de buni pentru a primi laude.

Apoi ne exprimam sentimentele în faţa primei persoane cu care am dori să avem primul sărut, iar ea ne râde în faţă, ori ne respinge - Şi înţelegem că nu suntem suficient de buni pentru a primi un sarut.

Facem tot ce putem să ne facem jumătatea fericită, iar ea spune rareori “mulţumesc”, însă remarcă foarte des ce nu facem bine - Şi înţelegem că nu suntem suficient de buni pentru a primi iubire.

Ce facem cu această concluzie? Spre ce ne împinge?

Ei bine, despre asta va povestim azi.