E trist ca nimeni să te știe, Dar și mai trist să ți zici mereu Că te a pătruns nimicnicie Deși ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteți, iubiri deșarte, Ochi mari ce nu i mai pot uita? O, fugi departe, fugi departe, La ce mă ngâni cu fața ta? În vița lumii acestie, Ce i fără capăt și nceput, În toată neagra vecinicie O clipă numai te am avut. De atunci te chem din întuneric Și