„Eu am bâjbâit mult în zona asta, căutând o soluție, fără să știu pentru mult timp că trebuie doar să încerc să îmi schimb atitudinea față de mine. Și primul pas aici a fost să accept cine sunt. Să-mi accept limitele și să fiu împăcat cu mine, fără să renunț la a fi curios. Apoi, să găsesc puterea de a înțelege că eu nu sunt problemele pe care le am. Să nu mă mai identific eu ca om cu o anumită problemă. Că e nevoie de spațiu între ceea ce sunt și diverse perioade pe care le traversez în viață. Să devin, astfel, din propriul dușman, cel mai de nădejde aliat al meu. Când gândești așa, nu te mai lași definit și condus de suferința ta, de problemele tale, de perioadele mai grele pe care le traversezi.”