Întotdeauna am admirat părinții și de multe ori mi-am imaginat cum ar fi să fiu tată de fată. Până într-o dimineață de vară când prietena mea, cu care lucram în aceeași clădire, doar că ea era mai jos cu două etaje, într-o pauză de cafea îmi spune: "Cred că sunt însărcinată!" Vă dați seama că pentru mine ziua de lucru s-a terminat încă de dimineață primind o așa veste, așa că repede în fața superiorilor am acuzat stări de greață, apatie, oboseală (practic făceam eu pe gravida) doar, doar, să mă lase să plec acasă. Voiam să am timp eu cu mine să pot gândi în voie. Mai departe>>