https://amazon.com/author/octavian.lupu

Repausul reprezintă un ideal către care încercăm să ajungem, dar paradoxal, el rămâne departe de noi. Fiindcă în zgomotul strident al cotidianului, atenția ne este distrasă de amănunte care nu ne dau pace și care ne captivează atenția până la posesie totală. Și din acest tumult năvalnic ce ne stăpânește voința se nasc marile probleme pe care va trebui să le rezolvăm mai târziu, încercând să scăpăm de consecințe. Pentru a-l atinge este însă necesar să te oprești pentru mai câteva clipe și să îți folosești imaginația într-un mod creativ în cizelarea unui model mental care să contracareze tendințele distructive ale clipei.

Și astfel, îți imaginezi că te afli într-un tren de mare viteză care călătorește către o destinație mai mult asu mai puțin cunoscută. Ești unul dintre pasagerii care stau pe scaunele unui vagon, privind cum lumea se derulează prin dreptul ferestrei ce se află lângă tine. Cîmpia trece cu repeziciune, cu ondulațiile specifice ale dealurilor care se înalță sau coboară în ritmul cadenței zgomotului produs de trecerea roților de oțel peste materialul dur al căii ferate. Și în acest joc sonor și vizual te întâlnești involuntar cu Călătorul ce se află ascuns în tine și care are acum ocazia să își trăiască pe deplin emoțiile puternice ale despărțirii de locul părăsit și ale așteptării înfrigurate pentru locul în care va poposi la capătul sau de-a lungul prezentei călătorii.

Și de fapt, emoțiile sale sunt cele ce te bântuie chiar atunci când te afli în locul de baștină, pe care îl numești metaforic Acasă. Da, Călătorul te copleșește cu spaimele lui nocturne sau cu neliniștile lui diurne. El se sperie ușor de ceea ce s-ar putea întâmpla și se lasă cuprins de o nostalgie abisală în fața realităților care au trecut. El este un prizonier fără speranță al Timpului, care nu îi dă răgaz să se așeze vreodată și să rămână prea mult într-un loc.

Bântuind pe coridoarele nesfârșite ale Spațiului, Călătorul este profund nefericit în căutare unui loc de repaus pe care pe drept cuvânt să îl numească Acasă. Așadar, când stai într-un mijloc de transport fără să fii implicat direct în conducerea lui și când nu îți umpli vremea cu conversații menite să-ți abată atenția, Călătorul va ieși la lumină și îl vei vedea pentru prima dată în adevărata lui înfățișare.

Fiindcă acest Călător își dorește cu ardoare o Destinație în care să se oprească pentru a deveni Locuitor. El urăște nomadismul la care este supus printr-o condiție pe care nu și-a ales-o, ci care i-a fost menită fără să și-o fi dorit. Și astfel, în timp ce îl contempli, încercând să nu te lași prins în emoțiile sale, după ceva vreme, vei avea șansa să discerni și soluția la dilema sa. Normal, te vei întâlni undeva cu Omul Primordial, ce te va aștepta cu răbdare de-a lungul drumului, pentru a-ți schimba statutul din Călător în cel de Locuitor al minunatului univers în care te găsești!