Lupului îi era tare somn.

Dar luna strălucește galbenă și rotundă,

iar broaștele orăcăie tare.

Și Lupul nu are o coadă stufoasă

în care să se înfășoare, ca vicleanul vulpoi.

„Stingeți lunaaa!” strigă Lupul furios.

O bufniță acoperă luna cu aripile ei

și pentru o clipă e întuneric.

Dar apoi pădurea se umplea iar de lumină.