" În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu 

— ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca 

pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea 

cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să 

ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în 

noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea 

în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am 

putea locui lumea stelelor și a soarelui. Păcat că știința necromanției și 

acea a astrologiei s-au pierdut -cine știe câte mistere ne-ar fi descoperit 

în această privință! Dacă lumea este un vis — de ce n-am putea să coordonăm 

șirul fenomenelor sale cum voim noi? Nu e adevărat că există un trecut —

consecutivitatea e în cugetarea noastră — cauzele fenomenelor, consecutive 

pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan. "

// MIHAI EMINESCU SĂRMANUL DIONIS - Nuvelă, (1872)