Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și I-a zis: "Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece." "O, neam necredincios și pornit la rău!", a răspuns Isus. "Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine." Isus a certat dracul, care a ieșit afară din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: "Noi de ce n-am putut să-l scoatem?" "Din pricina puținei voastre credințe", le-a zis Isus. "Adevărat vă spun că, dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: "Mută-te de aici acolo", și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post."