
Sign up to save your podcasts
Or
Sus, pe cer, sunt multe stele
Noaptea, îți apar de-ndată
Și, pitită printre ele
E-o planetă minunată
Pluto-i zice, și-i pitică
Unii spun că-i un mister
Că ar fi chiar mult mai mică
Decât Luna de pe cer
Oamenii au tot pozat-o
Ce-i pe ea voiau să știe
Dar apoi au ignorat-o
Și au spus că e pustie
”E doar piatră, vânt și gheață
Și e frig, vaai, ger curat”
Așa că-ntr-o dimineață
Nu i-a mai interesat
Anii au trecut, iar Pluto
Se-nvârtea în continuare
Nu-i păsa că n-au mai vrut-o
Și-au lăsat-o în uitare
Pluto chiar era isteață
Nu-i păsa de nătăfleți
Căci sub scoarța ei de gheață
Trăiau niște omuleți
Despre ei este povestea
Ce ți-o spun azi fără grabă
Și sper să se ducă vestea
Că sunt omuleți de treabă
Când, pe Pluto, în trecut
Era piatră, vânt și gheață
Omuletii i-au făcut
Inimă la suprafață
Și acum nu mai are stare
Se-nvârtește mandra foc
Are-o inimă, dar maaare
Cât tot Pluto la un loc
Și acolo, chiar în față
Lângă inima faimoasă
Jos sub pietre și sub gheață
E-o casă și înc-o casă
Orășelul despre care
Îți voi povesti mai jos
Nu e mic, nu e nici mare
Dar e foc, foc de frumos
Casele sunt colorate
Seamănă cu niște mingi
Sunt așa frumos pictate
De-ți vine să le atingi
Ce se vede jos, pe stradă
Parcă-i o minge cu blană
Merge zici că-i la paradă
După oricare persoană
Stai, acum, un omuleț
S-a oprit și-l mângâie
Iar el, ca un nătăfleț
Stă și se tot tânguie
Toarce, latră și schincește
Tace când e luat în brațe
Omulețul când pornește
Dă cu gura să-l agațe
”- Vreau și eu să merg cu tine”
Îi sopteste parcă parcă moțul
Și-l privește-n ochi. Pe bune!
Dă din gene ușor, hoțul
Dar, hai să vedem povestea
Spusă chiar de el, frumos
Și, de vrei, poți să duci vestea
Despre Timok cel haios
Sus, pe cer, sunt multe stele
Noaptea, îți apar de-ndată
Și, pitită printre ele
E-o planetă minunată
Pluto-i zice, și-i pitică
Unii spun că-i un mister
Că ar fi chiar mult mai mică
Decât Luna de pe cer
Oamenii au tot pozat-o
Ce-i pe ea voiau să știe
Dar apoi au ignorat-o
Și au spus că e pustie
”E doar piatră, vânt și gheață
Și e frig, vaai, ger curat”
Așa că-ntr-o dimineață
Nu i-a mai interesat
Anii au trecut, iar Pluto
Se-nvârtea în continuare
Nu-i păsa că n-au mai vrut-o
Și-au lăsat-o în uitare
Pluto chiar era isteață
Nu-i păsa de nătăfleți
Căci sub scoarța ei de gheață
Trăiau niște omuleți
Despre ei este povestea
Ce ți-o spun azi fără grabă
Și sper să se ducă vestea
Că sunt omuleți de treabă
Când, pe Pluto, în trecut
Era piatră, vânt și gheață
Omuletii i-au făcut
Inimă la suprafață
Și acum nu mai are stare
Se-nvârtește mandra foc
Are-o inimă, dar maaare
Cât tot Pluto la un loc
Și acolo, chiar în față
Lângă inima faimoasă
Jos sub pietre și sub gheață
E-o casă și înc-o casă
Orășelul despre care
Îți voi povesti mai jos
Nu e mic, nu e nici mare
Dar e foc, foc de frumos
Casele sunt colorate
Seamănă cu niște mingi
Sunt așa frumos pictate
De-ți vine să le atingi
Ce se vede jos, pe stradă
Parcă-i o minge cu blană
Merge zici că-i la paradă
După oricare persoană
Stai, acum, un omuleț
S-a oprit și-l mângâie
Iar el, ca un nătăfleț
Stă și se tot tânguie
Toarce, latră și schincește
Tace când e luat în brațe
Omulețul când pornește
Dă cu gura să-l agațe
”- Vreau și eu să merg cu tine”
Îi sopteste parcă parcă moțul
Și-l privește-n ochi. Pe bune!
Dă din gene ușor, hoțul
Dar, hai să vedem povestea
Spusă chiar de el, frumos
Și, de vrei, poți să duci vestea
Despre Timok cel haios
1 Listeners
0 Listeners
1 Listeners
0 Listeners
1 Listeners
0 Listeners
0 Listeners