De unde știm ce știm? Ce garanție avem că educația noastră și informațiile pe care le avem sunt demne de crezare și că pot fi așezate la baza deciziilor noastre de viață? Este umilitor să recunoaștem că am fost învățați de alții? Este vreo virtute în pretenția că suntem capabili să ajungem singuri la adevăr, fără ajutorul nimănui?