2026. Marea controversă nu s-a încheiat. Spre rușinea noastră, cei care am primit toate informațiile necesare acestei încheieri a ostilităților. Și nu se va încheia chiar dacă bisericile creștine ar boteza toate miliardele planetei la Hristos. Marea controversă va ajunge la punctul ei final doar atunci când „neamurile vor cunoaște că Eu sunt Domnul.” Iar această cunoaștere va fi declanșată „când voi fi sfințit în voi,” zice Domnul oștirilor.

...

Domnul a promis, prin profeții Săi, că înainte de a avea loc ziua înfricoșată a Ispășirii pentru cei vii, El va trimite din nou pe Ilie, iar motivul este clar indicat: „„A avut loc o îndepărtare de Dumnezeu în mijlocul nostru, ca popor... Religia multora dintre noi va fi religia Israelului apostaziat” (EGW 1888 Materials, 445). Dacă avem respect pentru primul și pentru al doilea Ilie, nu ar fi sănătos și folositor să avem același respect și pentru al treilea Ilie, în acest extrem de critic moment al marii controverse?

Când administratorii se cred proprietari, apar probleme și este nevoie de clarificări. Este o istorie care s-a repetat în fiecare generație, acesta fiind unul dintre motivele pentru care încă mai suntem aici. Ce vor face administratorii de azi? Vor asculta ei avertizările trimise lor, chiar dacă mesagerii vor fi din nou niște analfabeți, fără diplome sau epoleți?

Bătălia aceasta inutilă despre „cu fapte sau fără fapte” a produs mereu tulburare în biserica creștină, și ea s-a extins și la biserica Laodicea. Fariseii susțin că nu există mântuire fără ascultare strictă de cerințele legii, iar saducheii insistă că mântuirea este gratuită, prin credință, fără faptele legii. Ambele categorii pierd esențialul, că acest popor nu a fost ridicat să predice o mântuire mai sigură, ci să aducă marea controversă la un final rapid printr-o demonstrație a scopului etern al lui Dumnezeu direct în viața lor. Aceasta este tragedia pe care o trăim acum.

În clipa când a murit, Hristos a sigilat o realitate care nu mai putea fi revocată cu niciun chip: Accesul liber dincolo de perdea, intare liberă la Tatăl pentru orice credincios. În același timp, sfâșierea perdelei a garantat deschiderea mormintelor, aducând speranță milioanelor de suflete „de sub altar.” Și toate aceste magnifice realizări nu sunt rezultatul curgerii sângelui unui nevinovat care să oprească mânia unui Dumnezeu intransigent. Nu, nicidecum. Ele provin din demonstrația că omenescul unit cu divinul nu comite păcat, sigilată prin moartea lui Hristos. Cât trăia, Hristos putea oricând să se retragă din unirea lui cu Tatăl, dezastru cu consecințe incalculabile pentru marea controversă. Dar rămas credincios până la moarte, Hristos a garantat realizarea scopului etern al lui Dumnezeu și biruința neprihănirii asupra fărădelegii. Moartea și învierea lui Hristos garantează că omenescul unit cu divinul nu comite păcat.

Tema care a produs și întreține marea controversă este chiar temelia guvernării divine, și stă fundamental la baza existenței vieții în univers. Este nevoie de prezența Creatorului locuind „în fiecare ființă creată, de la serafimul luminos și sfânt până la om,” sau ele au viața nativ, deja instalată, și deci nu este nevoie de această prezență? Icoana acestei realități profunde ne-a fost oferită în sistemul ceremonial chiar de la început, și a fost cu noi până azi, în serviciul de la sanctuar sau în întruchiparea lui vie, Omul Isus Hristos. Omenirea încă nu s-a trezit la realitatea crudă că ființa umană despărțită de Creatorul ei nu este decât o casă părăsit, un templu bântuit de păsări necurate și urate, oricât am încercat noi de-a lungul timpului să zugrăvim mizeria.

Experiența lui Dumnezeu cu poporul Său, de la ieșirea din Egipt până astăzi, a fost o serie de vai-uri greu de explicat sau de înțeles. Generație după generație a trădat interesele cerului de a restaura Sanctuarul pe planeta noastră și de a aduce înapoi neprihănirea veșnică. Cerul are un vai la fel de tulburător și pentru biserica vremii sfârșitului, chemată să producă cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor.

Cum alege Dumnezeu oamenii prin care dorește să vorbească poporului Său sau lumii? Ce caracter ales sau daruri speciale ar trebui să aibă ei ca să li se încredințeze o asemenea excepțională misiune? Are Domnul criterii de selecție rigide sau standarde înalte, pe care doar o elită morală extrem de rar întâlnită le poate atinge?

Dumnezeu a trimis acestui popor al vremii sfârșitului o foarte prețioasă solie, care în esență urmărea un singur lucru: Să-L prezinte pe Hristos mai proeminent decât fusese prezentat până atunci. Aceasta însemna trimiterea unor noi raze de lumină cu privire la natura și lucrarea Marelui nostru Preot, care, primite cu bucurie, ar fi pregătit un popor pentru „cel mai măreț eveniment al tuturor timpurilor,” și anume Nunta Mielului. Noi credem că aici trebuie să se concentreze toate eforturile celor care iubesc neprihănirea și doresc aducerea Pomului Vieții din nou pe această planetă sfâșiată de taina nelegiuirii.