Experiența și timpul au dovedit pe deplin validitatea formulei lui Pavel despre „gâdilarea firii pământești” cu metode prețioase de genul „nu lua, nu gusta, nu atinge.” Legea păcatului și a morții nu tremură de frică în fața niciunui sistem de educație sau dezvoltare personală, oricât de riguros ar fi el. A fost supusă de-a lungul secolelor la tot felul de tratamente de dresaj și reeducare - unele absolut demențiale - fără niciun rezultat. A rămas mereu temelia acestei aspre robii în care este prinsă omenirea. Singura noastră speranță este marea operațiune de schimbare de sistem pe care o propune Creatorul nostru, și despre care au vorbit toți prorocii.

...

...

În cuvinte puţine şi simple, acestui popor favorizat i s-a oferit cheia unui domeniu de cercetare fenomenal, care ar fi dus foarte repede la încheierea marii controverse. Este cea mai profundă formulare a adevărului din istoria omenirii, cea mai completă ecuație a vieții în univers. Este cea mai prețioasă perlă de gândire produsă vreodată de mintea omenească. Și a venit la noi prin cea mai umilă și imprevizibilă unealtă posibilă, ca să nu se împăuneze vreodată cineva cu ea.

Scrisoarea lui Pavel către Coloseni conține probabil cea mai evidentă mărturie a faptului că apostolul a înțeles corect misterul sanctuarului și taina lui Dumnezeu ascunsă în el. Lupta lui era aceea de a așeza metafora în contextul realității prezente, pe care biserica o avusese sub ochi timp de 30 de ani. În mijlocul lor trăise întruchiparea fidelă a Sanctuarului, a chivotului mărturiei și a întregului sistem ceremonial, iar ei nu pricepeau. Lor le scrie el, formulând cea mai concisă definiție a scopului etern al lui Dumnezeu în Sanctuar: „Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei” (Col 1:26-27).

În această serie de trei subiecte, dorim să așezăm față în față mărturia profeților Bibliei cu vocea profetică manifestată în Mișcarea Adventă, ca să putem verifica armonia soliilor oferite acestui popor. De încrederea în cuâvntul acestor profeți vor conta foarte multe în acest final de istorie în care am pășit.

“Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6.12).Eu zic că acestă avertizarea din epistola către efeseni este probabil cea mai clară reprezentare a forțelor care sunt la lucru acum în spatele evenimentelor pe care le trăim. În întuneric și mister, stăpânitorii acestui veac, duhurile răutății din cealaltă dimensiune, căpeteniile reale ale acestei lumi, pregătesc omenirea pentru o nouă ordine mondială, politică și religioasă, spre realizarea mileniului de aur al omenirii, Babilon redivivus, un mileniu care, ni se spune, dacă nu va fi religios nu va fi deloc.

Așa cum a fost mereu foarte riscant să te declari susținător la adevărului imediat cum el a sosit la popor, la fel de riscant va fi acum, când a apărut lumina care va produce un popor care învață o cântare nouă pe care nimeni nu o poate învăța. Așa cum a fost riscant să recunoști public rolul lui Hristos ca Mesia acum 2000 de ani, la fel de riscant va fi acum să recunoaștem că Hristos este începătorul unei noi omeniri, și că vrem să facem parte din noul Lui popor. Se întâmplă chiar sub ochii noștri.

Este adevărat, biserica este – şi a fost mereu – obiectul interesului suprem al lui Hristos. Dar este la fel de adevărat că ea are astăzi mai mult ca niciodată nevoie de avertizări serioase, căci Baal se infiltrează tot mai vizibil în acest popor, în speranţa de a ne aduce pe toţi în jurul altarului idolatru pe care Israel nu a reuşit să-l evite în nicio generaţie. Nu a reuşit să-l evite nici chiar atunci când în mijlocul lor a fost trimis un Sol al neprihănirii care nu putea greşi. Aceasta este o avertizare extrem de gravă, pe care este timpul să o luăm în serios cât mai repede cu putinţă.

...