Galatenii vremii lui Pavel au putut fi atât de ușor de păcălit deoarece nu înțelegeau corect natura păcatului și rolul legii. Nu știau nimic despre legea păcatului și a morții scrisă adânc în inimă și minte, nici despre taina evlaviei oglindită în sanctuar. Așa se explică succesul iudaizanților în Galatia. Galatenii vremii noastre vor pica în fața acelorași subtile amăgiri legate exact de aceleași subiecte. De aceea am fost avertizați că Satana a făcut eforturi permanente de a mistifica „caracterul lui Dumnezeu, natura păcatului și adevăratele chestiuni din marea controversă.” Prevenit înseamnă pregătit.

Când ne întrebăm de ce oare bisericile zilelor trecute s-au poticnit și au încetat să mai fie „singurul obiect al iubirii și grijii lui Dumnezeu de pe pământ,” aproape fără excepție descoperim că prăbușirea lor s-a datorat lepădării sau neglijării unei mici părți a comorii de adevăr încredințată părinților lor. Ei acceptau fără rețineri 95 la sută din Scriptură, dar neglijau - sau chiar urau de moarte - un aparent nesemnificativ 5 la sută. Așa a fost mereu. Așa este și astăzi.

Avraam și Isus din Nazaret sunt trecuți în testamentul lui Dumnezeu cu drepturi depline asupra averii Tatălui. Lor le-au fost făcute făgăduințele. Dar, prin actul adopției, Dumnezeu ne înfiază, ne adoptă, și ne face și pe noi moștenitori, în Hristos, cu aceleași drepturi ca și Avraam și Isus. Noi, copiii înfiați, suntem trecuți și noi în testamentul lui Dumnezeu, făcuți beneficiari ai averii prevăzute: „Aşa că nu mai ești rob, ci fiu; şi, dacă ești fiu, ești şi moștenitor.”

Încercăm să răspundem întrebărilor și dilemelor celor interesați de solia îngerului al treilea, să clarificăm unele percepții sau reacții produse de solia 1888 și de elementele acestei solii în slava ei crescândă, să precizăm maniera în care vedem noi cadrul adevărului prezent și plasarea vechilor adevăruri în acest cadru. Făcând aceasta, ne bucurăm în făgăduința că „celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, Duhul Sfânt le va descoperi adevăruri care au fost şterse din minte şi, de asemenea, le va descoperi adevăruri în întregime noi.” Și, „celui care este într-o legătură vie cu Soarele Neprihănirii i se va descoperi permanent lumină nouă din Cuvântul lui Dumnezeu.” Exact acest gen de experiență le dorim tuturor scumpilor noștri prieteni de pretutindeni.

La Minneapolis, cu tristețe trebuie să recunoaștem, frații s-au legat de nimicuri, speriați că legea din Galateni ar putea fi legea morală, deși Pavel avea acolo profunde adevăruri pentru un popor care urma să fie făcut „întruparea continuă a lui Hristos.”

S-a vorbit mereu despre faptul că Spiritul Prorociei este mărturia lui Isus. Și invers. Dar rareori ne-am întrebat ce este „mărturia lui Isus.” Ce mărturie a lăsat El? Ce trebuiau să mărturisească ucenicii Lui care vor moșteni această sarcină glorioasă de a duce peste generații excepționala mărturie pe care Isus a dat-o prin viața și moartea Sa?

Pavel în Noul Testament: „Iudeii cer minuni, și grecii caută înțelepciune, dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor 1:22-24).În Actualul Testament: Conservatorii cer fapte, iar progresiștii aleargă după o relație, dar noi prezentăm Mirele — omenescul unit cu divinul — care pentru progresiști este o nebunie, iar pentru conservatori o pricină de poticnire. Pentru cei care răspund invitației, fie conservatori sau progresiști, El este scopul etern al lui Dumnezeu, Prototipul, Începătorul unei noi omeniri.

Când Domnul nostru a spus că venirea Lui va fi ca un hoț noaptea, adică neanunțată, El este cât se poate de clar că nu se referă la venirea Lui pe norii cerului. Acea venire va fi anunțată chiar de vocea lui Dumnezeu. Atunci despre ce fel de venire vorbea El când avertiza pe ucenici să fie gata?

„Misiunea lui Hristos nu este aceea de a-i constrânge pe oameni să-L primească. Numai Satana şi oamenii stăpâniţi de duhul lui caută să forţeze conştiinţa. Sub pretenţia râvnei pentru dreptate, oamenii asociaţi cu îngerii răi aduc suferinţă asupra semenilor lor pentru a-i converti la ideile lor religioase; dar Hristos se arată totdeauna plin de îndurare, căutând să câştige inimile oamenilor prin descoperirea dragostei Sale... Nu poate exista dovadă mai clară că avem spiritul lui Satana decât dispoziţia de a răni şi distruge pe aceia care nu apreciază lucrarea noastră sau acţionează contrar ideilor noastre” (DA 487).

Dumnezeu a făcut tot ce se poate ca liderii bisericii să fie pregătiți pentru solia foarte prețioasă care urma să vină în 1888. El a avertizat încă din 1884 că pregătește „o clasă de oameni” care să aducă în acest popor „marea strigare a îngerului al treilea.” Dar avertizarea a trecut pe lângă urechea surdă a îngerului bisericii. Nu a produs niciun ecou, nici atunci și nici până în ziua de astăzi. De aceea socotim că este folositor să o recuperăm de sub molozul erorilor și să o așezăm în cadrul adevărului prezent.