Biserica a încercat toate metodele imaginabile să producă redeșteptarea și reforma despre care știe sigur că sunt „cea mai mare și cea mai urgentă nevoie a noastră.” În zadar. De fiecare dată proiectul începea cu surle, trâmbițe și mare tamtam, ca să se sfârșească mereu cu lamentabilul previzibil fâsâit. Nu am observat că trezirea fecioarelor adormite se produce doar când, la miezul nopții, răsună în cetate marea strigare: „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare!”