Spania a învins aseară Franța cu 2-0 și s-a calificat în finala Cupei Mondiale. Spania va întâlni în ultimul act învingătoarea din cealaltă semifinală, Argentina- Anglia, o confruntare care oprește timpul. La 40 de ani de la „Mâna lui Dumnezeu”, un nou episod al celei mai intense rivalități din istoria Cupei Mondiale se desfășoară diseară la Atlanta.

Argentina – Anglia este mai mult decât un meci de fotbal. Atunci când cele două naționale se întâlnesc pe cea mai mare scenă a fotbalului, miza depășește calificarea în finală. Istoria, orgoliile și amintirile revin inevitabil în prim-plan, iar duelul din această seară de la Atlanta, este încă un capitol dintr-o poveste care durează de aproape șase decenii.

În 2026 se împlinesc 40 de ani de la Campionatul Mondial din Mexic, turneul în care Diego Armando Maradona a scris una dintre cele mai controversate și spectaculoase pagini din istoria fotbalului.

În sferturile de finală contra Angliei, legenda Argentinei marca mai întâi celebrul gol cu mâna, botezat ulterior „Mâna lui Dumnezeu”, pentru ca doar câteva minute mai târziu să înscrie ceea ce FIFA avea să numească „Golul Secolului”, după o cursă fabuloasă de peste 50 de metri.

Atunci, cele două națiuni s-au confruntat după ce fuseseră în război pentru insulele Falkland. Orgoliile au rămas și acum, ba chiar sunt mai mari.

Patru decenii mai târziu, Maradona nu mai este printre noi, însă numele său va pluti din nou deasupra unui duel care nu poate fi niciodată unul obișnuit. De această dată, în joc este un loc în finala Cupei Mondiale, iar atât Argentina, cât și Anglia visează să facă ultimul pas spre trofeu.

Ambele echipe au ajuns în semifinale după victorii obținute în prelungiri

Campioana mondială en-titre a învins dramatic, 3-1 pe Elveția, într-un meci în care Messi a oferit o nouă demonstrație de leadership, chiar dacă nu și-a trecut numele pe lista marcatorilor. De partea cealaltă, Anglia a eliminat Norvegia după un duel extrem de dificil și continuă să creadă că generația actuală poate aduce acasă primul titlu mondial după cel cucerit în 1966.

Presiune uriașă

Atmosfera din jurul confruntării este inevitabil dominată de istorie, însă Lionel Scaloni încearcă să mute atenția exclusiv asupra fotbalului.

„Este doar un meci de fotbal. Acesta este mesajul nostru. Există respect între cele două echipe și între cele două țări. Nu trebuie să mergem mai departe de atât”, a declarat selecționerul Argentinei înaintea semifinalei, încercând să stingă orice tentativă de a transforma partida într-o revanșă a trecutului.

Tehnicianul campioanei mondiale știe însă că presiunea este uriașă. Argentina a ajuns în semifinale după două meciuri consecutive de 120 de minute, iar efortul acumulat începe să se vadă.

„Este greu să ajungi până aici fără să suferi. Vom merge până la capăt cu tot ceea ce avem”, a transmis Scaloni, convins că experiența echipei sale poate face diferența într-un asemenea duel.

În tabăra Angliei, Thomas Tuchel privește lucrurile într-o manieră asemănătoare. Germanul refuză să transforme semifinala într-o poveste despre Mexic 1986 și consideră că actuala generație trebuie judecată doar prin ceea ce va face pe teren.

„Nu există alt loc în lume unde mi-aș dori să fiu acum. Este o semifinală de Campionat Mondial și trebuie să fim cea mai bună versiune a noastră”, a declarat selecționerul Angliei.

Tot Tuchel a explicat că mizează pe liderii vestiarului pentru a face diferența într-un meci cu o asemenea încărcătură.

„Pune-i pe Kane și pe Bellingham împreună și vor face restul”, a spus tehnicianul german, convins că experiența căpitanului și talentul mijlocașului de la Real Madrid pot înclina balanța.

Istoria nu poate fi ignorată

Indiferent de declarațiile diplomatice ale celor doi selecționeri, istoria nu poate fi ignorată. În 1966, Anglia elimina Argentina într-un meci rămas celebru după eliminarea controversată a lui Antonio Rattin. Douăzeci de ani mai târziu, în Mexic, Maradona răspundea în stilul său inconfundabil, iar confruntarea devenea una dintre cele mai iconice din istoria Cupei Mondiale.

Au urmat alte episoade memorabile: penalty-urile din Franța 1998, victoria Angliei din faza grupelor la Mondialul din 2002 și multe amicale care au alimentat una dintre cele mai spectaculoase rivalități din fotbalul mondial.

Diferența majoră față de 1986 este tehnologia

Dacă atunci arbitrul tunisian Ali Bin Nasser nu a observat în 1986 că Maradona a dat gol cu mâna, în 2026 există VAR. Chiar dacă englezii nu apreciează această tehnologie care detectează orice detaliu, acum sunt safe: Un nou episod precum „Mâna lui Dumnezeu” este practic imposibil.

Pe teren însă, echilibrul pare total.

Argentina are avantajul experienței. Este campioana mondială, are un grup obișnuit cu meciurile de maximă presiune și un Lionel Messi care la 39 de ani continuă să fie decisiv.

Anglia răspunde cu una dintre cele mai valoroase generații din ultimele decenii. Jude Bellingham traversează poate cel mai bun moment al carierei, Harry Kane rămâne unul dintre cei mai eficienți atacanți din lume, iar Bukayo Saka, Phil Foden și Declan Rice completează un lot care poate câștiga orice meci.

În tribune, trecutul și prezentul se vor întâlni din nou. Suporterii argentinieni vor cânta despre Maradona, în timp ce englezii speră că noii “The Lions” vor scrie, în sfârșit, propria poveste și vor lăsa în urmă fantomele Mexicului 1986.

Poate că Lionel Scaloni are dreptate atunci când spune că este „doar un meci de fotbal”. Dar atunci când pe același teren se întâlnesc Argentina și Anglia, expresia capătă o altă dimensiune.