Pentru Elisabeta începe, odată cu nunta sa de pe 24 aprilie 1854, o nouă etapă din viaţă. Elisabeta este copleşită de evenimentele ceremoniale, de privirile străine şi de marile aşteptări faţă de ea. În timpul primei sale recepţii ca împărăteasă, din cauza consumului nervos, ea izbucneşte în lacrimi şi părăseşte sala. La început, Elisabeta încearcă să îndeplinească aşteptările în ceea ce o priveşte. Perechea imperială dă naştere la patru copii. Totuşi, cea mai mare fiică, Sophie, moare la doar doi ani de la naştere. Elisabeta este tulburată, însă trebuie să-şi reprime sentimentele, căci obligaţiile oficiale o obligă să facă faţa problemelor personale.