Evantaiele, vălurile şi umbrelele de soare au fost accesorii obligatorii încă de timpuriu, de care împărăteasa se folosea pentru a-şi ascunde faţa de curioşi. Elisabeta detesta să se holbeze lumea la ea. La vârsta de 50 de ani scria: „S-ar putea ca mai târziu să ies numai cu văl şi nici măcar cei din jurul meu să nu-mi mai zărească faţa“. La hainele de doliu, împărăteasa poartă bijuterii de doliu din mărgele de sticlă negre şi jad. Se obişnuia să nu se prelucreze pietre preţioase, deoarece simplitatea materialelor folosite erau un semn de retragere când se purta doliu.