Știi senzația aceea plăcută pe care o ai când ajungi într-o pădure sau la marginea unui oraș mare? Pare că e mai... răcoare și părinții îți spun că ați ajuns la aer curat. Ei bine, pentru a putea respira, e important ca aerul din jurul nostru să fie curat.

O parte din poluarea aerului are legătură cu diverse cauze naturale, cum ar fi praful, însă oamenii sunt primii vinovați din cauza industriei și a vehiculelor. De exemplu, fabricile afectează mediul prin arderea substanțelor și evaporarea fumului în aer.

A fost odată ca niciodată, într-o căsuță mică de la marginea pădurii, un cuplu de oameni simpli și buni, care își doreau din tot sufletul un copil. În fiecare zi se rugau:

— Să fie chiar și cât un deget, numai copil să fie!

Și, ca prin minune, dorința li s-a împlinit. Li s-a născut un băiețel, mic, mic de tot — nici cât degetul unui om mare. Așa că i-au pus numele… Tom Degețel.

Deși era mic, Tom era isteț și curajos. Nu se temea de nimic și își dorea, mai presus de toate, să-și ajute părinții și să vadă lumea.

A fost odată ca niciodată, într-un regat îndepărtat, un negustor bun și cinstit care avea o fiică blândă pe nume Bella. Toată lumea o iubea pentru inima ei mare!

Într-o zi, negustorul a plecat într-o călătorie lungă.

• Ce ai vrea să îți aduc la întoarcere, draga mea?
• Doar un trandafir roșu.

A fost odată, departe, într-un colț tainic al oceanului, un regat de lumină și coral, locuit de sirene cu glasuri vrăjite și ființe ale adâncurilor, purtate de curenți ca de vis. Peste aceste ape domnea Regele Triton, puternic și mândru, stăpânul mărilor. Dintre toate fiicele sale, cea mai mică era Ariel — visătoare, curajoasă, cu păr roșu ca apusul și ochi curioși ca zarea.

Dar Ariel era altfel. În timp ce surorile ei erau mulțumite cu viața din adâncuri și seratele muzicale ale palatului, ea visa la lumea de deasupra: la oameni, la cer, la pașii care ating pământul.

Într-o casă primitoare, pe o stradă liniștită, trăia o cățelușă cu ochi blânzi și blană mătăsoasă. Numele ei era Lady — sau Doamna, cum îi spunea cu drag familia. Fusese oferită în dar de Crăciun și, de atunci, era răsfățata casei.

Lady dormea pe perne moi, purta o zgardă de piele cu medalion de aur și era convinsă că lumea e un loc sigur, plin de iubire și… mâncare bună.

Într-o vilă impunătoare dintr-un colț liniștit al Parisului, cu obloane verzi și pereți îmbrăcați în iedera verii, locuiește Madame Adelaide Bonfamille. Este o doamnă rafinată, trecută prin viață cu grație, care își petrece zilele alături de patru pisici adorabile.

Londra. Un oraș aglomerat, cu taxiuri care claxonează, ceainării cu ferestre aburite și parcuri verzi, unde câinii își plimbă mai degrabă stăpânii și nu invers. Într-un apartament cochet, pe o stradă liniștită, trăiesc Roger, un compozitor tânăr și visător, și Pongo, dalmațianul său loial și isteț.

Dacă părinții tăi lucrează într-o clădire cu birouri, sigur știi că au nevoie inclusiv de imprimante și hârtie pentru a-și desfășura activitatea. Acest lucru nu e rău, atâta timp cât oamenii folosesc resursele cu atenție.

Clădirile de birouri consumă cantități semnificative de resurse – hârtie, energie, cartușe de imprimantă, iar impactul acestui consum asupra mediului este uriaș. Fără măsuri concrete, aceste spații devin surse majore de poluare.

Repetăm câteva idei simple pe care le învățăm de la cei trei prieteni din povestea următoare?

Economia circulară ne învață că nimic nu trebuie să fie risipit. Totul poate fi folosit din nou, reparat sau reciclat. Dacă învățăm să avem grijă de resursele noastre, putem crea o lume mai bună – pentru oameni, pentru natură și pentru viitor.