
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“a noua întâlnire” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 20 martie 2021.
Poemul arată astfel :
a noua poartă
apa
curgerea
fântâna
trecerea
nemăsura măsurii
devenirea nedevenirii
toate au aceeași măsură a tristeții
ea este singularitatea
punctul
cel atât de mult și totuși atât de puțin
privește - spuse îngerul
pe-acolo trece infinitul
privind secunda iubirii
de aceea
a trebuit să construiesc țărmuri
pentru a putea defini formele tăcerii
tristețea
aici poate înflori
la fiecare răsărit
zborul poate plânge de dorul păsării
visul se poate ascunde în umbra lunii
căci fiecare început lasă o urmă pe fiecare sfârșit
cum fiecare răsărit lasă o cicatrice pe fiecare apus
iar fiecare femeie lasă o rană în sufletul fiecărui bărbat al ei
iar rana este cu atât mai adâncă
cu cât iubirea este mai adâncă
iar atunci când iubirea este o curgere
rana bărbatului devine mortală
și prin ea se scurge toată viața lui
de la primul strămoș și până la ultima respirare
de aceea - spuse îngerul
ți-am deschis țărmul
să te prefaci în cuvinte la fiecare val
astfel vei putea deveni
efectul de stâncă
al propriul tău dor
așterne-te în cuvinte - zise
așterne-te în cuvinte
poemul este țărmul tău de iubire
la unica ta intersecție cu infinitul
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“a noua întâlnire” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 20 martie 2021.
Poemul arată astfel :
a noua poartă
apa
curgerea
fântâna
trecerea
nemăsura măsurii
devenirea nedevenirii
toate au aceeași măsură a tristeții
ea este singularitatea
punctul
cel atât de mult și totuși atât de puțin
privește - spuse îngerul
pe-acolo trece infinitul
privind secunda iubirii
de aceea
a trebuit să construiesc țărmuri
pentru a putea defini formele tăcerii
tristețea
aici poate înflori
la fiecare răsărit
zborul poate plânge de dorul păsării
visul se poate ascunde în umbra lunii
căci fiecare început lasă o urmă pe fiecare sfârșit
cum fiecare răsărit lasă o cicatrice pe fiecare apus
iar fiecare femeie lasă o rană în sufletul fiecărui bărbat al ei
iar rana este cu atât mai adâncă
cu cât iubirea este mai adâncă
iar atunci când iubirea este o curgere
rana bărbatului devine mortală
și prin ea se scurge toată viața lui
de la primul strămoș și până la ultima respirare
de aceea - spuse îngerul
ți-am deschis țărmul
să te prefaci în cuvinte la fiecare val
astfel vei putea deveni
efectul de stâncă
al propriul tău dor
așterne-te în cuvinte - zise
așterne-te în cuvinte
poemul este țărmul tău de iubire
la unica ta intersecție cu infinitul
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show