
Sign up to save your podcasts
Or


Send us a text
“a noua întâlnire” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 20 martie 2021.
Poemul arată astfel :
a noua poartă
apa
curgerea
fântâna
trecerea
nemăsura măsurii
devenirea nedevenirii
toate au aceeași măsură a tristeții
ea este singularitatea
punctul
cel atât de mult și totuși atât de puțin
privește - spuse îngerul
pe-acolo trece infinitul
privind secunda iubirii
de aceea
a trebuit să construiesc țărmuri
pentru a putea defini formele tăcerii
tristețea
aici poate înflori
la fiecare răsărit
zborul poate plânge de dorul păsării
visul se poate ascunde în umbra lunii
căci fiecare început lasă o urmă pe fiecare sfârșit
cum fiecare răsărit lasă o cicatrice pe fiecare apus
iar fiecare femeie lasă o rană în sufletul fiecărui bărbat al ei
iar rana este cu atât mai adâncă
cu cât iubirea este mai adâncă
iar atunci când iubirea este o curgere
rana bărbatului devine mortală
și prin ea se scurge toată viața lui
de la primul strămoș și până la ultima respirare
de aceea - spuse îngerul
ți-am deschis țărmul
să te prefaci în cuvinte la fiecare val
astfel vei putea deveni
efectul de stâncă
al propriul tău dor
așterne-te în cuvinte - zise
așterne-te în cuvinte
poemul este țărmul tău de iubire
la unica ta intersecție cu infinitul
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show
 By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTIN
By BURDUȘA ADRIAN CONSTANTINSend us a text
“a noua întâlnire” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 20 martie 2021.
Poemul arată astfel :
a noua poartă
apa
curgerea
fântâna
trecerea
nemăsura măsurii
devenirea nedevenirii
toate au aceeași măsură a tristeții
ea este singularitatea
punctul
cel atât de mult și totuși atât de puțin
privește - spuse îngerul
pe-acolo trece infinitul
privind secunda iubirii
de aceea
a trebuit să construiesc țărmuri
pentru a putea defini formele tăcerii
tristețea
aici poate înflori
la fiecare răsărit
zborul poate plânge de dorul păsării
visul se poate ascunde în umbra lunii
căci fiecare început lasă o urmă pe fiecare sfârșit
cum fiecare răsărit lasă o cicatrice pe fiecare apus
iar fiecare femeie lasă o rană în sufletul fiecărui bărbat al ei
iar rana este cu atât mai adâncă
cu cât iubirea este mai adâncă
iar atunci când iubirea este o curgere
rana bărbatului devine mortală
și prin ea se scurge toată viața lui
de la primul strămoș și până la ultima respirare
de aceea - spuse îngerul
ți-am deschis țărmul
să te prefaci în cuvinte la fiecare val
astfel vei putea deveni
efectul de stâncă
al propriul tău dor
așterne-te în cuvinte - zise
așterne-te în cuvinte
poemul este țărmul tău de iubire
la unica ta intersecție cu infinitul
În podcast poemul este recitat chiar de către autor.
Support the show