Send us Fan Mail

dragostea poezia și alte lucruri nefolositoare cum ar fi războiul

pe străzi picură a lehamite

 o tristeță putredă

și noaptea a crăpat

 într-un colț în aval

a murit un vecin 

neștiut 

într-un lift ancestral

și bem amândoi într-o crâșmă șubredă

de amar de amar

Refren:

de amar

de amar

curge absurd

autumnal

îmbătrânim inutil 

și străini 

și sărmani

într-un secol bizar 

ce se-nvârte în cerc

într-o fractură de circari 

de tâmpiți 

și golani

e târziu și absurd 

și închide 

și plec

singur 

și bătrân 

și iarăși amar

Refren:

de amar

de amar

curge absurd

autumnal

Bacovia trece ca o umbră

autumnal

cocârjat și îngălbenit 

ciudat 

și amar

îl salut ruginit 

apăsat 

dintr-un vers inegal

poemul rămâne la semafor

veșted

bizar

e foarte târziu 

și e umed

amar

Refren:

de amar

de amar

curge absurd

autumnal

e foarte târziu și e umed

amar

închide

odată

și trage la mal

poemul amar

din viață

un val

de greață

și ceață

se ridică

autumnal

4 septembrie 2026

în Alpha City Residence

Support the show

Send us Fan Mail

Definitivă

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești de pretutindeni să-mi recreez contururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

Îmi ești măsura lumii remăsurată-n șoapte

Îmi ești tăcerea nopții spumată peste lapte

Îmi ești infinitivă precum a zilei șnururi

Îmi ești dintotdeauna și-mi vei mai fi de-a pururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

O lume optativă redesenată-n zare

De prea fierbinți săruturi și lacrimi prea amare

Ridică zid durerii și morți-i dă cusururi

Îmi ești dintotdeauna și-mi vei mai fi de-a pururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

Support the show

Send us Fan Mail

Definitivă

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești de pretutindeni să-mi recreez contururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

Îmi ești măsura lumii remăsurată-n șoapte

Îmi ești tăcerea nopții spumată peste lapte

Îmi ești infinitivă precum a zilei șnururi

Îmi ești dintotdeauna și-mi vei mai fi de-a pururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

O lume optativă redesenată-n zare

De prea fierbinți săruturi și lacrimi prea amare

Ridică zid durerii și morți-i dă cusururi

Îmi ești dintotdeauna și-mi vei mai fi de-a pururi

Refren:

Îmi ești definitivă cum e durerea-n stele

Îmi ești infinitivă precum lumina-n ele

Îmi ești dintotdeauna și vei mai fi de-a pururi

Îmi ești poem de ziuă și noapte printre rânduri

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

Support the show

Send us Fan Mail

rugăciunea cea dinspre întoarcere

ca şi cum aş aduna tăcerea pietrei ca şi când aş risipi prea plinul norilor în fiecare poem şi din adâncuri desculț aş striga de nemărginirea dorului mă întorn către Tine Maică a tuturor luminilor purtătoriu de semn creator clepsidral de ritual în eterna iubire de Dumnezeu mă întorn către Tine cu gustul de zbor pe buzele arse

sunt doar un capăt de lumină respirând cât lacrima unei ferigi coborând pre cuvinte printre ramurile de brad ale zilei care nu rămâne

primeşte-mă şi primeneşte-mi strigătul cel de Tine nesățios căci de Tine mi-s plin şi-s rebel în liniştea Ta

primeşte-mă la pieptul Tău că mi-s de Tine prea binecuvântat cu a Ta preaiubire şi-am să vin acum şi pururea în vecii vecilor

AMIN!

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

https://youtu.be/vIaH0r14N8Q?is=fTgTOKnj85rcq5Ml

Support the show

Send us Fan Mail

iubirea ca vrajă

deșir
înșir
inspir
admir
anin de soartă un clavir
lumină din lumină-n mir

amar și lin
albastru plin
seninul din senin suspin

un cântec alb mai abitir
o soartă fără coviltir
un trup în nesfârșit delir

înfășurat pe-un fuior
de patimă
de gri
de dor
și stelele de gheață mor
și versurile mă-n măsor

de pe pleoape arse stele
împletite stenurele
din povești adânci și ele
cos adâncurile cele
răsturnate-n vis de iele
pun cuvintelor obiele
să mă-ncalț cu dor în ele
îmi ești tu sau toate cele
îmi ești nu cu gust de miere
sau venin în patimi grele
sau iubire de surcele

deșir
înșir
inspir
admir
anin de soartă un clavir
cu o iubire de martir
un roșu greu de trandafir

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

Poemul. Liniștea. Femeia – a mea de mine.

fă-mi loc în liniștea ta de tine

ești doar tu poartă acum

spre devreme sau spre mine

sau nu știi tu când sau cum

Refren:

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

e ușor tăcut și fum

e devreme și e bine

și-un timp răvășit în scrum

și poate că e încă bine

Refren:

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

Refren:

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

valul spală

malul iartă

vântul mângâie

coralul

ești devreme astăzi poartă 

Refren:

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

peste vreme

sau nu ești ci te arată

liniște împerecheată

-n tâlc cu mine

Refren:

când curg clipele rotund

de-o tăcere peste mine

și pe sânii tăi sărutul 

presărat

își șade bine

Support the show

Send us Fan Mail

Support the show

Send us Fan Mail

Support the show

Send us Fan Mail

din amintirile bătrânului orologiu pictat pe-o umbră de seară târzie


port înlăuntrul inimii mele
două inimi
cu trei chipuri
şi multe umbre de copaci prelungi
şi-n palma mea
cuvântul
poartă în el
amintirea cuvântului
precum lumina se răsfrânge
în propriul său echilibru
printre degete
se scurg pietrele curgătoare 
şi secundele filiforme se rindeluiesc
aidoma rotunjimilor orologiului vechi
de o infinitate de şoapte
doar din când în când 
îți dau şi ție o inimă
(nici nu contează
dacă pe-a mea sau pe-a ta sau pe-a noastră -
cum se nimereşte)
să-ți reglezi pasul
cu care trebuie să-mi umpli setea
întotdeauna
dintr-un izvor
ca o idee de femeie sferică din piatră curgătoare
arzătoare sorbindu-se
de sete


Mirutza & Konstantin
Copyright © ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us Fan Mail

lespedea facerii pre numele meu

ceartă-mă
iartă-mă
cheamă-mă 
teamă-mă 
să curg 
înlăuntrul pasului 
celui spintecat de umbre 
cu ultimul sărut din brazda lunii 
la sabatul poemului 
pe tărâmul ăsta desculț 
al nostru 
cel de binecuvântat 
dăruit 
unde soarele se coace 
în curbura mării 
și numai păsările se înfruptă din el

ceartă-mă 
iartă-mă 
apă-mă 
adapă-mă 
să despletesc secundele fiecărei respirații 
și curcubee de foc 
să curgă înlăuntrul meu 
pe când 
mă desfac în spații interioare 
ca a florii ninsoare
teamă-mă 
seamănă-mă 
pe celălat tărâm 
unde ne e doar noi 
din tăcerea preacuvântului 
cel de dinaintea 
îmbrățișarea dintâi 
celei de după ultimul apus
o patimă a plângerii 
curgerii
doar verbul acesta nestăvilit 
mai dă iama 
pe ici 
pe colo 
sfredelind timpul 
și 
învățând pietrele 
să încălzească 
să lumineze 
să iubească 
în cheia strigătului
prevestitoarea 
poartă 
secreta stea 
căzătoare a timpului jelitoare 
m-a învățat 
să mă unduiesc 
jur 
împrejurul tău 
să îți arăt cu degetul 
oarele 
din care încă 
nu ne putem înfrupta 
până ce nu vom descoperi în noi
 miezul durerii 
din care curge lumină 
până la absență 
și vom păși desculți 
pe alt tărâm al iubirii

mi-amintesc curgerea clipei 
nu trecutul 
nu viitorul 
ci pasul săvârșirii 
nașterea nașterii

nu mai știu ce vine 
pentru că nu vine nimic 
nu pleacă nimic 
cheia e în curgere 
ca semn 
nu devenirea 
ci devenirea devenirii
asemeni tătânelui meu 
asemenea moșilor și strămoșilor mei 
eu vin din curgerea luminii 
sunt un foton dezlipit de la țâța maicii mele
 un urlet 
o durere așezată 
pe patul unei limbi încă nedescoperite
un fel de chemare 
un fel de țărm de cuvinte
nu-mi spune 
că nu ai cheia fântânii 
în care să-mi spăl rănile 
și să-mi botez strigătele 
cele dezlegate de zor
în fond 
aici 
infinitul 
a crăpat 
de atâta lut 
păzește-mă de mine 
mamă 
de suspine 
leapădă-mă 
nimic nu seamănă cu nimic
 tot ce se întâmplă azi 
e o erată 
la lacrima 
desfăcută la piept 
a iubirii despletite de chipuri
aprinde-mă 
desprinde-mă 
ceartă-mă 
iartă-mă 
apă-mă 
adapă-mă 
închină-mă 
aprinde-mă 
sub crucea cerului 
adie-mă 
lumină

Copyright © Miruța & @ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show