BURDUȘA's Podcast

Send us Fan Mail

de-o toamnă și de numărul doi

miroși ruginiu și târziu a iubire 

a femeie de toamnă pictată de zori

te curbezi în lumina despicată și dori

te văd când nu ești în tăcerea subțire

R:

miroși ruginiu și târziu a iubire 

a femeie de toamnă pictată cu frunze

miroși a dorință

a timp

și a mine

și vin sentimente cu patimi difuze

miroși a toamnă și a mine miroși

și drumul se-ntinde plin de dorințe

în vis te sădesc sub copacii umbroși

și răsari după curbe clădind suferințe

R:

miroși ruginiu și târziu a iubire 

a femeie de toamnă pictată cu frunze

miroși a dorință

a timp

și a mine

și vin sentimente cu patimi difuze

din toamna aceasta curg amintiri

cu gust sângeriu de patimi rupestre

de la capătul lumii te văd la ferestre

privindu-mă trist printre lacrimi si știri

R:

miroși ruginiu și târziu a iubire 

a femeie de toamnă pictată cu flori

miroși a dorință

a timp

și a mine

și trec înspre ziuă șir de cocori

miroși ruginiu și târziu a iubire 

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

în anul de restriște 7531 de la facerea lumii

în a treizecea zi de răpciune în Bucuresti

https://poemeleuriasului.blogspot.com 

https://toamnanelinistiimele.blogspot.com 

https://burdusa.blogspot.com 

https://www.buzzsprout.com/1760769 

Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Support the show

Send us Fan Mail

https://youtu.be/qtjkdxhOd3A

de toamnă și de dor

R:
 mai vreau o cană cu ceai
 mai vreau o tăcere cu rime
 dă jos de pe tine ce ai
 și ia-mă în brațe pe mine

mai vreau o toamnă să dor
 poeme să curgă pe ziduri
 pe frunze desculț să cobor
 între cuvinte și gânduri

R:
 mai vreau o cană cu ceai
 mai vreau o tăcere cu rime
 dă jos de pe tine ce ai
 și ia-mă în brațe pe mine

mai vreau să te simt cum respiri
 între dorințele mele
 și să te mângâi puțin
 doemă cu patime grele

R:
 mai vreau o cană cu ceai
 mai vreau o tăcere cu rime
 dă jos de pe tine ce ai
 și ia-mă în brațe pe mine

mai vreau o cană cu ceai
 mai vreau o toamnă femeie
 dă jos de pe tine ce ai
 și pune lumea sub cheie

R:
 mai vreau o cană cu ceai
 mai vreau o tăcere cu rime
 dă jos de pe tine ce ai
 și ia-mă în brațe pe mine

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 
 27 septembrie 2026

Support the show

Send us Fan Mail

peron de toamnă

mi s-a făcut toamnă într-un devreme

se uită viața la mine

precum curca la lemne

mi s-a făcut și târziu și albastru de lene

e septembrie fix

ca-ntr-o halbă cu bere

și mai sunt

și mai ești

ne mai zbatem să fim

într-o lume de umbre

noi trăim mai puțin

mi-am pus un apus la capăt de drum

să miroasă a foc și durerea a scrum

am mai scos un poem din sertarul cu plumb

mai fumez o iubire rătăcită prin fum

și mai sunt

și mai ești

între timp ne iubim

la un capăt de toamnă

veștejit mai trăim

pe peron un poem cu cuvinte deșarte

mai așteaptă un drum rătăcit într-o carte

o femeie desculță duce răni mai departe

într-o toamnă rebelă uitată de moarte

și mai sunt

și mai ești

veștejiți ne iubim

la un capăt de toamnă

mai uităm

 mai trăim

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

25 septembrie 2026

Support the show

Send us Fan Mail

efectul de legendă

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

nicicând

            niciunde

                          nicidecum

n-am fost venit ca să rămân

o viața năruită-n fum

doar pași aidoma pe scrum

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

dar ai venit şi nu ştiu care

fu clipa care te-a adus din zare 

nici timpul când te-ai scurs din mare

nici noaptea care plânse-n care

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

nicicând

             niciunde

                          niciodată

nu m-am gândit să rup din roată

iubirea ta neîntinată

privirea ta nevinovată

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

şi de atunci mă zbat într-una

să redevin din mare una

să las doar nopții-n prag arvuna

să fiu doar eu şi tu doar una

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

nicicând

             niciunde

                           nicidecum

nu vom mai fi parfum de fum

şi nici regrete de pe drum

şi nici doar praguri pentru scrum

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

vom fi doar noi sens de tăcere

tăcerea urmă de durere

durerea care nu mai piere

durerea ce durere cere

R:

era devreme de târziu

eram o umbră în pustiu

eram şi nu vroiam să fiu

ştiam şi nu vroiam să ştiu

era târziu

era devreme

erau nici verzi şi nici perene

era-n modul, trăiam în semne

şi ele viețuiau eterne

erai şi tu

eram pesemne

Andrei Filip

24 septembrie 2026

Bucureşti

Support the show

Send us Fan Mail

[Verse 1]
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Rătăcindu-ne prin dramă,
Într-o joi în care toarnă
Cu iubire pe o rană.

[Chorus]
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Ține-mă aproape, mamă,
Până dorul ne destramă.

[Verse 2]
Cerul cu tăceri se-nseamnă,
Și de frig se strânge teamă,
Să nu piardă ce ne cheamă
Când îți tremură o palmă.

[Chorus]
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Rătăcindu-ne prin dramă,
Într-o joi în care toarnă
Cu iubire pe o rană.

[Verse 3]
Eu de tine, tu de mine,
Încrestați cu sete-n zile,
Zgribuliți într-o mansardă,
Lăsăm cerul ca să cadă.

[Chorus]
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Peste noi, aceeași teamă,
Peste rană, aceeași flamă.

[Bridge]
Ca oblon peste ferestre,
Ca și cum nimic nu este,
Lumea a plecat să șadă
La taclale, la o coadă.

[Verse 4]
Și am rămas doar noi de toamnă,
Să bem cerul curb din palmă,
Lăsând pleoapele să cearnă
Visul călător ce-ntoarnă
Ziua-n dor și doru-n toamnă.

[Final Chorus]
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Rătăcindu-ne prin dramă,
Într-o joi în care toarnă
Cu iubire pe o rană.
Eu de toamnă, tu de doamnă,
Stai cu mine până-i teamă,
Până noaptea ne înseamnă,
Până dorul se destramă.

[Outro]
Eu de toamnă...
Tu de doamnă...

Andrei Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

[Verse 1]
Mi-nchipui că ești de-a dreapta mea pe umăr
Și nu e decât urma lunii
Care m-a însemnat
Cu rădăcina cuvântului care răsare
Într-o lume în care
Cuvântul s-a zidit inutil în sticlă
Fără a mai putea spune nimic

[Verse 2]
Pentru că nimicul este forma perfectă
A unui trai atât de banal
Încât nici nu ai putea spune
Dacă trăiește sau nu
Dacă a trăit sau nu
Sau dacă vreodată va putea rosti
Chiar și propria inutilitate

[Bridge]
Ating ultimele taste tocite
Ale propriei memorii
Pătrunse de neputința devoalării
Inexpresivei existențe a banalului
Turnat în forme perfecte de ciment
Indestructibile
În forme brutal de hidoase

[Verse 3]
E poate prea târziu de tine
E poate prea târziu de mine
E poate prea târziu deja în noi

[Instrumental: duduk and sparse cello]

[Verse 4]
Ca o amăgire a unui amurg pictat pe bleu
Peste un oraș îngrozitor de pustiu
Într-o multitudine de doi

[Verse 5]
Pe podea zac risipite cuvinte împletite în noi
Și urmele ultimei zile în care te-am construit
În brațele mele

[Verse 6]
Pe perete atârna ciudat
Un zâmbet curb
Acum ușor schimbat
Ușor într-o parte
Lăsat

[Outro]
Și pe taste plâng
Numai eu
Aproape trist
Aproape bleu
Ești albastru
Din albastrul meu

Andrei Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

https://youtu.be/8zksUCxbNGo

iubirea ca vrajă

 deșir
 înșir
 inspir
 admir
 anin de soartă un clavir
 lumină din lumină-n mir
 amar și lin
 albastru plin
 seninul din senin suspin
 un cântec alb mai abitir
 o soartă fără coviltir
 un trup în nesfârșit delir
 înfășurat pe-un fuior
 de patimă
 de gri
 de dor
 și stelele de gheață mor
 și versurile mă-n măsor
 de pe pleoape arse stele
 împletite rămurele
 din povești adânci și ele
 cos adâncurile cele
 răsturnate-n vis de iele
 pun cuvintelor obiele
 să mă-ncalț cu dor în ele
 îmi ești tu sau toate cele
 îmi ești nu cu gust de miere
 sau venin în patimi grele
 sau iubire de surcele
 deșir
 înșir
 inspir
 admir
 anin de soartă un clavir
 cu o iubire de martir
 un roșu greu de trandafir

Support the show

Send us Fan Mail

https://youtube.com/shorts/hrvPzDQwuL0?feature=share

bacoviană de septembrie

semeni a toamnă

femeie

miroși a ploaie

și a tristețe udă

a tren pierdut aduci

și poate

-         a gară fludă

semeni a frunză-n vânt

sau poate a lună

nudă

tăcerea capătă sens

în trena ei cea lungă

de noapte

crudă

semeni a toamnă

tu

a ploaie măruntă

femeie

de toamnă

tristă și blândă

semeni a coasta toamnei

care-mi udă

sufletul meu de cenușă crudă

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

14 septembrie 2024

Support the show

Send us Fan Mail

https://youtu.be/ynnpozcgLYM?is=V2GzdFEM8ZouCoHe

gând bacovian

(bacoviană 7)

                                                    Moto: Ex nihilo nihil.

e-o toamnă desculță şi drumuri se rup

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

o moarte-n durere se lasă profund

secundele cad putrezind în odaie

R:

e-o toamnă desculță într-o luptă pierdută

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

și toamnă-și plânge

durerea-n odaie

şi zorii sădit-au doar un vaier dement

un jug de lemn scufundat în mocirlă

trecut-a văzduhul un vultur şi lent

se rupe de ziuă pe maluri de gârlă

R:

e-o toamnă desculță într-o luptă pierdută

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

și toamnă-și plânge

durerea-n odaie

e lumea de vină?

e păcatul blestem?

e dorința lividă nesăbuită?

e soarta aproape de ultimul tren?

e ultima toamnă ce se lasă trăită?

R:

e-o toamnă desculță într-o luptă pierdută

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

și toamnă-și plânge

durerea-n odaie

se rotește pădurea în colbul de pași

şi bufnițe gri frâng tăcerea luminii

şi nici o speranță nu-ncape şi falși

plâng astăzi copacii într-o noapte a lumii

R:

e-o toamnă desculță într-o luptă pierdută

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

și toamnă-și plânge

durerea-n odaie

e-o toamnă frigidă

e-un tren rătăcit

e-o lume ce moare într-o frunză căzută

un tern sacrificiu pe-un pământ obosit

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

R:

e-o toamnă desculță într-o luptă pierdută

cerul se înmoaie

lumea se-ndoaie

nimic ce născut-a nimicul înfruptă

și toamnă-și plânge

durerea-n odaie

Andrei Constantin Burdușa

12 septembrie 2015 - 12 septembrie 2026

Bucureşti - Alpha City Residence

https://youtu.be/ynnpozcgLYM?is=V2GzdFEM8ZouCoHe

Support the show

Send us Fan Mail

Toamna pentru noi

[Verse 1]

Chipul tău pierdut între povești

se odihnește lin sub pleoapa mea

te văd plângând pe umbre din ferești

și-mi spun plângând

e toamnă, mama mea

[Chorus]

E toamnă pentru noi, măicuța mea

e toamnă pentru noi, măicuța mea

[Verse 2]

O șoaptă caldă pâlpâie rotund

în ritmul leagănului de pe prispă

și-mi spun cu dor șoptit plângând

e lungă calea ce se scurge-n clipă

[Chorus]

E toamnă pentru noi, măicuța mea

e toamnă pentru noi, măicuța mea

[Verse 3]

Mâinile tale îmi lasă semn prelins pe buze

și gustul pâinii umple amintiri

în curtea tristă două gărgărițe

se trag la umbră sub un coviltir

[Final Chorus — slower]

Și chipul tău rotund și trist și palid

se împletește în iubirea mea

icoană răsărită pe-un apus mai candid

și te sărut cu lacrimi

e toamnă pentru noi, măicuța mea

pop, folk, orchestral ballad

Support the show