Send us Fan Mail

Nostalghia

și n-am cum să trec cu vederea

moartea care cade ca o chiciură

pe streșinile străzilor umede și înghețate

și visurile

care se insinuează leneșe

cu mișcări indecise în singuratatea-mi descompusă în zile veștede

este atât de toamnă

și atât de adânc mă doare

că noaptea se înmoaie în zorii cristalini atârnând de acoperișuri

ca niște țurțuri infailibili

arar mai trece câte o umbră

un sunet

o mișcare

o șoaptă de aripă

și ceața se adună în urmă-i și mai adâncă

și mai compactă

și din nou durerea

și câinele mârâie amenințător și agonizant

pe un ton ciudat și prelung

monoton

și spart

o altă dimineață se naște în prag de nesomn

și simt cum oboseala mă copleșește dulce

ca un călău

pe eșafodul unei așteptări

care nu se mai termină

și care are un gust amar

de lacrimă uscată

pe un chip

aproape uitat

Volumul „Purtătorul de semne”

Copyright © 2015 ANDREI FILIP BURDUȘA™,

All Rights Reserved

modificată in data de 9 a lui cuptor 2023

și 09 iulie 2026

Support the show

Send us Fan Mail

ridul lui Sisif

rostogolesc cuvântul

pe întuneric în sus

pe cărările nopții

la țărmul oboselii

cuvintele se rostogolesc către zori

în versuri vinovate

colțuroase

și arțăgoase

pe țărmul vieții mele

se strâng o grămadă de bolovani

vinovați

de

poezie

căci destinul meu este să scriu

ca o durere

Maica

culege dintre bolovani

iubirea

pe care o sădesc

în cuvintele mele

durerea

de a fi

bolovanii plâng vinovați

și curg

către infernul

nesfârșirii

în poarta casei de pe țărm

cea de cu ferestrele la răsărit

femeia mea

cu mâinile în poală

a așteptare

împletește eternitatea

în

forma matriceală

a

oului

cu ochiul deschis

înlăuntrul

iubirii

ea așteaptă un om

eu vin un poem

undeva

în colțul poemului

va răsări

eternul

mirosind

a

mâna

Maicii Domnului

la capătul răbdării

va înflori

o grădină de poeme

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

de Sfânta Maria

la Albac

2024

Support the show

Send us Fan Mail

ridul bacovian de pe pragul toamnei

trec zile pustii peste inimi streine

e foarte târziu de foarte devreme

miroase a toamnă și-a focuri de lemne

trec zile pustii și nimeni nu vine

trec păsări grăbite spre zări anonime

și pași obosiți se-aștern uzi și goi

miroase a trist și veșted a noi

trec zile pustii peste inimi streine

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

25 august 2024

Ghiroda

Support the show

Send us Fan Mail

ridul bacovian de pe pragul toamnei

trec zile pustii peste inimi streine

e foarte târziu de foarte devreme

miroase a toamnă și-a focuri de lemne

trec zile pustii și nimeni nu vine

trec păsări grăbite spre zări anonime

și pași obosiți se-aștern uzi și goi

miroase a trist și veșted a noi

trec zile pustii peste inimi streine

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

25 august 2024

Ghiroda

Support the show

Send us Fan Mail

riduri în zori neîncepuți

o stare

în fiecare noapte

mă transform în cuvinte

și cuvintele se așează ordonat

de-a dreapta fiecărei clipe

cu o precizie elvețiană

noaptea respiră prin porii misterioși

cu un murmur de răcoare

cu un parfum romantic 

de poem desuet

poemul devine

o stare de echilibru

un fel de imponderabilitate pașoptistă

cu femei din femei

și bărbați din amor irepetabil

și ireproșabil

am un sentiment de secol XIX

bătrân și desuet

și

aștern liniștea între întuneric si câmpul mirosind a toamnă

până când tăcerea devine semn și sens

iar din poem

răzbat îndepărtat

câinii care apără prezentul

de necuprindere

aștept zorii cuminte

in stația

unei iubiri

începute

fereastra miroase a  poem

noaptea miroase a tine

așterne-mă

respiră-mă

toamnă-mă

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

27 august 2024

tot în Ghiroda pe dreapta

Mai multe pe ADN FM

Support the show

Send us Fan Mail

riduri în zori neîncepuți

o stare

în fiecare noapte

mă transform în cuvinte

și cuvintele se așează ordonat

de-a dreapta fiecărei clipe

cu o precizie elvețiană

noaptea respiră prin porii misterioși

cu un murmur de răcoare

cu un parfum romantic 

de poem desuet

poemul devine

o stare de echilibru

un fel de imponderabilitate pașoptistă

cu femei din femei

și bărbați din amor irepetabil

și ireproșabil

am un sentiment de secol XIX

bătrân și desuet

și

aștern liniștea între întuneric si câmpul mirosind a toamnă

până când tăcerea devine semn și sens

iar din poem

răzbat îndepărtat

câinii care apără prezentul

de necuprindere

aștept zorii cuminte

in stația

unei iubiri

începute

fereastra miroase a  poem

noaptea miroase a tine

așterne-mă

respiră-mă

toamnă-mă

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

27 august 2024

tot în Ghiroda pe dreapta

Mai multe pe ADN FM

Support the show

Send us Fan Mail

plantația de cuvinte desculțe

pasiunea mea

este să sădesc cuvinte în țărâna caldă a poemelor

le sădesc de când sunt foarte tinere și foarte firave

pentru că sunt impredictibil mai vii 

insațiabil mai tandre

infinit mai adânci

și-și au rădăcinile în propria mea neliniște

cu care se hrănesc

la fiecare angoasă

la intrarea in poem le rog întotdeauna

să se descalțe 

și să pășească cu atenție

pe vârfuri

ca nu cumva să strice liniștea

sau respirarea

sau nerespirarea

semințelor

cuvintele cresc în fiecare clipă câte un pic

sunetele se leagă între ele

și devin versuri

și versurile își leagă ritmurile

și muzica

și șoaptele șopotind

între ele

încet

foarte

foarte încet

și devin

pași pe nisipul ud

și-n urmele de nisip se strâng lacrimi

și-n lacrimi clipesc urme de iubiri

si-n urmele de iubiri se simte mirosul clipelor care au tot adăpat fântânile vieților noastre

de parcă marea ar curge de-a-ndoaselea

în durerea mea de mine

sau nu marea

vântul

gândul

gândurile

sunetele crestate

strigătele

chemările

care îmi lasă buzele uscate

șlefuind cuvintele abrașe

nu mă băgați în seamă

câteodată mă strecor în cuvinte

fărâmat de îngeri

dar

nu mă băgați în seamă

cobor la următorul volum

versurile se dau apoi la cuptor

vreme de un apus

sau poate

doar de o mângâiere de curcubeu

timp în care

poemul crește mirosind a pâine caldă din care 

îți vine să muști cu nesațul vieții și al morții

până la sânge

simt în ele

clinchetul de clopoțel al pruncuței

gustul de salcie al femeii

și mângâierea Maicii

toate

în același parfum de crin

care se varsă în poem

la confluența efemerului cu veșnicia

dimineața

poemele rotunde

mirosind plăpând a patimă

și a pâine aburindă

le așez pe tejgheaua eternității

abia deschise

odată cu răsăritul

căci

fără răsărit

ce-ar fi poemele mele

Doamne

altceva

decât țărână?

când deschid ferestrele

poemele mele

zboară care încotro

în hohote de fluturii colorați

din plantația mea

de poeme desculțe

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

 Pentru mai multe gânduri bune caută-mă pe ADN FM 

www.andreiburdusa.ro

Support the show

Send us Fan Mail

plantația de cuvinte desculțe

pasiunea mea

este să sădesc cuvinte în țărâna caldă a poemelor

le sădesc de când sunt foarte tinere și foarte firave

pentru că sunt impredictibil mai vii 

insațiabil mai tandre

infinit mai adânci

și-și au rădăcinile în propria mea neliniște

cu care se hrănesc

la fiecare angoasă

la intrarea in poem le rog întotdeauna

să se descalțe 

și să pășească cu atenție

pe vârfuri

ca nu cumva să strice liniștea

sau respirarea

sau nerespirarea

semințelor

cuvintele cresc în fiecare clipă câte un pic

sunetele se leagă între ele

și devin versuri

și versurile își leagă ritmurile

și muzica

și șoaptele șopotind

între ele

încet

foarte

foarte încet

și devin

pași pe nisipul ud

și-n urmele de nisip se strâng lacrimi

și-n lacrimi clipesc urme de iubiri

si-n urmele de iubiri se simte mirosul clipelor care au tot adăpat fântânile vieților noastre

de parcă marea ar curge de-a-ndoaselea

în durerea mea de mine

sau nu marea

vântul

gândul

gândurile

sunetele crestate

strigătele

chemările

care îmi lasă buzele uscate

șlefuind cuvintele abrașe

nu mă băgați în seamă

câteodată mă strecor în cuvinte

fărâmat de îngeri

dar

nu mă băgați în seamă

cobor la următorul volum

versurile se dau apoi la cuptor

vreme de un apus

sau poate

doar de o mângâiere de curcubeu

timp în care

poemul crește mirosind a pâine caldă din care 

îți vine să muști cu nesațul vieții și al morții

până la sânge

simt în ele

clinchetul de clopoțel al pruncuței

gustul de salcie al femeii

și mângâierea Maicii

toate

în același parfum de crin

care se varsă în poem

la confluența efemerului cu veșnicia

dimineața

poemele rotunde

mirosind plăpând a patimă

și a pâine aburindă

le așez pe tejgheaua eternității

abia deschise

odată cu răsăritul

căci

fără răsărit

ce-ar fi poemele mele

Doamne

altceva

decât țărână?

când deschid ferestrele

poemele mele

zboară care încotro

în hohote de fluturii colorați

din plantația mea

de poeme desculțe

@ndrei filip ©onstantin burdușa™ 

 Pentru mai multe gânduri bune caută-mă pe ADN FM 

www.andreiburdusa.ro

Support the show

Send us Fan Mail

și mâine ce-i?

mâine e toamnă

am de cernut trecutul

care n-a trecut

şi rănile care s-au rănit

sub paşii mei

şi nisipul mărilor care au secat iubirile mele

nimic serios

nimic spectaculos

doar o descălțare de mine

şi-o preumblare aşa gol prin lăuntrul meu

un fel de redemption song

întru ridicarea mea pe urmă de mine

prea m-am lăsat părăsit

de toate zilele mele deja uitate

prea am arhivat tăcerile care nu mai sunt

în prea multe femei

despre care numai de bine

acum e timpul să cern ceva lăuntric

din cuvinte puține

care se ofilesc și cad în poeme desculțe

căci mîine e toamnă

și trist

în mine

am de cernut trecutul

printr-o pană

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

31 august 2024

Ghiroda 
Vezi mai puţin

Support the show

Send us Fan Mail

și mâine ce-i?

mâine e toamnă

am de cernut trecutul

care n-a trecut

şi rănile care s-au rănit

sub paşii mei

şi nisipul mărilor care au secat iubirile mele

nimic serios

nimic spectaculos

doar o descălțare de mine

şi-o preumblare aşa gol prin lăuntrul meu

un fel de redemption song

întru ridicarea mea pe urmă de mine

prea m-am lăsat părăsit

de toate zilele mele deja uitate

prea am arhivat tăcerile care nu mai sunt

în prea multe femei

despre care numai de bine

acum e timpul să cern ceva lăuntric

din cuvinte puține

care se ofilesc și cad în poeme desculțe

căci mîine e toamnă

și trist

în mine

am de cernut trecutul

printr-o pană

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

31 august 2024

Ghiroda 
Vezi mai puţin

Support the show