Send us Fan Mail

Ruperea zbuciumului din ritual

Nicicând
 Niciunde
 Nicidecum
 Trecut-am pragul tău de scrum
 Cu viața scursă ca un fum
 Într-o legendă dintr-un drum

Era târziu, era devreme,
 Erau nici verzi şi nici perene
 Era-n modul, trăiam în semne
 Doar ele viețuiau eterne

Era devreme de tărziu
 Eram şi nu vroiam să fiu
 Eram un suflet în pustiu
 Într-un apus cărămiziu

Nicicând
 Niciunde
 Niciodată
 Nu am gândit să rup din roată
 Iubirea ta neîntinată
 Privirea ta nevinovată

Dar ai venit şi nu ştiu care
 Fu clipa care te-a adus din zare
 Nici timpul când te-ai scurs din mare
 Nici noaptea care plânse-n boare

Şi de atunci mă zbat într-una
 Să redevin din mare una
 Să las doar nopții-n prag arvuna
 Să fiu doar eu şi tu doar una

Nicicând
 Niciunde
 Nicidecum
 Nu vom mai fi parfum de fum
 Şi nici legenda de pe drum
 Şi nici doar praguri pentru scrum

Vom fi doar noi sens de tăcere
 Tăcerea urmă de durere
 Durerea praful din plăcere
 Plăcerea urma unor semne

Nicicând
 Niciunde
 Niciodată
 Iubirea nu va fi uitată
 Tăcerea nu va fi pătată
 Și nici durerea înșelată
 Căci totdeauna-i niciodată

Era târziu, era devreme,
 Erau nici verzi şi nici perene
 Era-n modul, trăiam în semne
 Doar ele viețuiau eterne

Într-o legendă dintr-un drum
 Cu viața scursă ca un fum
 Trecut-am pragul tău de scrum
 Nicicând
 Niciunde
 Nicidecum

Copyright © 2016, ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™, All Rights Reserved

Support the show

Send us Fan Mail

Bacoviană cu riduri de mai

mi-e toamnă de tine
mi-e toamnă de noi
pe praguri de frunze cad zile de joi
e toamnă-n adins și-n suflete goi
pășim printre zile rănite de ploi

mi-e toamnă de tine
femeie fântână
te simt printre patimi răzleață și gri
te-aș prinde de ziua cea de pe urmă
te-aș prinde în patimi și te-aș opri

mi-e toamnă de tine
mi-e teamă de noi
e rece afară și-n suflet e gol
doar semnul de carte oprit într-o joi
la zâmbetul veșted și ultimul dor

@ndrei ©onstantin burdușa™

ADN FM are acum un canal WhatsApp.
Pentru cei care nu știu — ADN FM e un post de radio digital pe care l-am creat, primul de acest gen din lume, din câte știu eu, unde difuzez non-stop muzică originală, compusă pornind de la versurile mele. Poezie transformată în cântec, în flux liric continuu
 Cine vrea să-și ia un moment de liniște e binevenit pe acest radio.
Pe canal veți afla direct când apare o piesă nouă, fără să vă asalteze cu postări dese — doar atât cât să nu pierdeți ce iese proaspăt din studio.
Poemul dintre pământ și etern este la un click distanță. Ascultați ADN FM.
👉 https://whatsapp.com/channel/0029Vb8hApjGzzKOeWPzqE1r
Complet opțional, desigur — rămâneți doar cât vă face plăcere.

Support the show

Send us Fan Mail

Cântec de vară

aștern pe sânii tăi o vară
 muiată în zefir de stele
 se curbă cerul în afară
 și curge luna printre ele

miroși a fân miroși a soare
 la pieptul meu miroși a mine
 se-ntoarce noaptea pe o parte
 și ne răstoarnă în iubire

plutim pe mări încinse-n lut
 ne contopim în scurta soartă
 a împlinirii pe pământ
 și stă poemul scut în poartă

ne învelim cu-n strop de rouă
 fierbinte noaptea curge-n lacrimi
 ne îmbătăm de lună nouă
 cu ale lumii toate patimi

stăm unu-n altul ca-ntr-o roată
 nici început și nici sfârșit nici unul
 stă infinitul să socoată
 cum să-mpletească datina cu drumul

miroase-adânc a crini între tăceri
 pe liniști curge timpul în risipă
 ne-avem până la capăt ca averi
 și doar poemul stă duios pe prispă

trag peste noi iubirea pân' la zori
 simt dulce cum respiri a nesfârșire
 și-aș vrea până la ziuă să mă dori
 și să te dor aș vrea de fericire

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

Tu. Din eu.

îmi încep fiecare clipă cu tine
 mai întâi te sorb dintr-o ceașcă
 mai apoi dintr-un vis
 pământ cu pământ
 cuvânt cu cuvânt

mai apoi
 îmi leg nopțile cu tine
 și-mi cern visele
 cu sita bătăilor tale de inimă

de aceea îți zic
 deschide-te în cuvinte

deschide-te
 în fântâni de iubire
 din mare a rămas doar o plajă subțire și fină
 o formă secundă de amintire
 sublime din sublimă

deschide-te
 zic
 mi-e infinit de sete de tine
 labirintul meu de lumină
 curgere pre curgere
 alb pe alb

după cum vezi
 încep cu tine
 și mă termin cu tine
 cea din crini zidită cu mine
 deschide-te
 zic
 deschide-mă
 să ne-așezăm pe un colț dintr-o noapte
 să mai murim lumină un pic

din moarte e viața ce încă ne ține
 firav
 deschide-te de deschide-mă
 zic
 tu fără eu
 sau eu fără tine
 nu suntem nimic

@ndrei ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

Poemul unei amintiri pierdute

am fost doar ieri pentru o clipă
 ai fost doar mâine pentr-o zi
 din amintiri iubirea țipă
 și lacrimile curg în gri

s-a rupt în valuri grele cerul
 și s-a ascuns în ape luna
 singurătatea urlă-n țărmuri
 și noaptea supură într-una

îmi țiuie-n urechi trecutul
 și curg prin vise frici perfide
 se crapă în tăceri pământul
 și-n cuget se rotesc aspide

ești doar trecut ești doar o urmă
 și urmă te-ai pierdut în noapte
 ai fost tăcerea care-adună
 și ai rămas doar triste șoapte

la țărmul tău singurătate
 la țărmul meu e doar durere
 și marea freamătul împarte
 în lungi poeme de tăcere

ai fost doar tu am fost doar eu
 și între noi un frig de-o viață
 o ușă se închide greu
 o umbră se destramă-n ceață

am fost doar ieri pentru o clipă
 ai fost doar mâine pentr-o zi
 din amintiri iubirea țipă
 și lacrimile curg pustii

Andrei Constantin Burdușa

Support the show

Send us Fan Mail

Poemul unei amintiri pierdute

am fost doar ieri pentru o clipă
 ai fost doar mâine pentr-o zi
 din amintiri iubirea țipă
 și lacrimile curg în gri

s-a rupt în valuri grele cerul
 și s-a ascuns în ape luna
 singurătatea urlă-n țărmuri
 și noaptea supură într-una

îmi țiuie-n urechi trecutul
 și curg prin vise frici perfide
 se crapă în tăceri pământul
 și-n cuget se rotesc aspide

ești doar trecut ești doar o urmă
 și urmă te-ai pierdut în noapte
 ai fost tăcerea care-adună
 și ai rămas doar triste șoapte

la țărmul tău singurătate
 la țărmul meu e doar durere
 și marea freamătul împarte
 în lungi poeme de tăcere

ai fost doar tu am fost doar eu
 și între noi un frig de-o viață
 o ușă se închide greu
 o umbră se destramă-n ceață

am fost doar ieri pentru o clipă
 ai fost doar mâine pentr-o zi
 din amintiri iubirea țipă
 și lacrimile curg pustii

Andrei Constantin Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

Bacoviană de duminică

poporul de maci parcat la obor

zăcea la o bere cu lene și greață

doi mici sastisiți  picior peste picior

urmăreau o femeie într-un rosu de gheață

era prea târziu sau prea trist sau cumva

în piața murdară se toceau mii de pași

era infernal de ieri sau așa

ca și cum infinitul i-ar cruța doar pe grași

trecea peste noapte un tren despicând

cuvântul de patimi poemul de șoapte

curgea  o durere ruginiu dintr-un gând

ce strângea robinetul până la moarte

andrei constantin burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

Ție-mă de mie-te în bază nouă
- pentru tine, Miruță

perechea mea de vers și de lumină
 femeia mea de verde și de semn
 aprind eternul din tumult de vină
 și cu un ciur de stele-am să te cern

eternă căutare este zarea
 ce-a înflorit în crăpături de zid bătrân
 de-un miliard de ori sărută marea
 nisipul țărmului pe care îl adun

în chip de ceas
 în chip de pom
 în chip de poartă
 sărutul tău este un țărm de scoici
 închis într-o clepsidră dintr-o soartă
 care-a trăit iubirea doar pe sponci

din trupul tău răsar doar muguri de alean
 eu te privesc în noapte ars de patimi
 cum înflorești din dragostea ce-o am
 și curgi adânc în păsări lungi de lacrimi

tu curge-te în luntrea mea de versuri
 eu te-oi zidi într-un poem nebun
 în care din iubire m-oi aprinde-n cercuri
 să te culeg din pagine de fum

un ceas
 o zi
 o săptămână
 și o viață
 ai tot venit
 și eu am tot plecat
 ca într-un film de gri pierdut în ceață
 o viață risipită și scoasă la mezat

și vom pleca de mână mai departe
 și vom trăi ca nori pe-un cer senin
 vom pune o fereastră într-o moarte
 către-un etern dulceag și feminin

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

De albastru și de zbor
(57)

Miruței la împlinirea celor 57 de veri

iubesc imperfect
 pătimaș și dement
 o femeie târzie-nflorită-n fereastră
 îmi împlânt rădăcini de albastru-n ciment
 și urmele-mi fierb de iubire albastră

iubești desfrânat
 ireal
 și sabatic
 la capătul vieții e un țărm cât un basm
 tragi iubirea la mal cu putere de tragic
 și destinul devine personajul de spasm

și ceasuri se sparg în nopți de abis
 și timpul se crapă prin țărmuri de viață
 strâng cioburi de noapte în palme de vis
 și visul se-aprinde-n orașul de greață

îmbătrânim în iubiri dezlegate la nori
 ne iubim imprudent
 neglijent
 și amar
 mai cerșim o tăcere
 o durere
 un mal
 și-un răsărit să ne ardă în zori

iubesc infinit
 despletit
 și atavic
 femeie de suflet
 de patimi
 și zbor
 te-mbrac în albastru
 adânc
 și amarnic
 și-am să te fiu
 pân' am să mor

iubesc imperfect
 pătimaș și dement
 o femeie târzie-nflorită-n fereastră
 ești primul și ultimul meu element
 și țărmul cu marea mea
 cea mai albastră

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

Joi cu umbră de femeie

când infinitul pică joi
 și cad petalele pe vremuri
 se-așează cerul între noi
 și pleacă gările cu trenuri
 prea vechi
 prea triste
 prăfuite
 cu bănci de lemn vopsite trist
 rămân doar șinele-obosite
 și un clavir cântând din Liszt

mai simt doar ochii tăi
 glicine
 femeia mea cu rid de dor
 ce despletești tăceri de rime
 și plimbi tristețea la izvor

plouă adânc și greu și grav
 și trec crevase de cuvinte
 poemul meu plânge bolnav
 dar tu citește-mă-'nainte

când infinitul pică joi
 se înserează printre ramuri
 și cade largul peste noi
 ca într-un vis udat de valuri

Copyright © 2024 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™

Ascultați melodia pe ADN FM

Support the show