Send us Fan Mail

Tablou de iarnă

A venit frigul, iubito,

Și cerul-și plimbă aiurea norii,

Și pașii sparg în colțuri zorii

Și gerul umbra mi-a-nghițit-o.

Zăpada scârțâie lugubru

Și casele se strâng în curți

Și satul se trezește sumbru

Și se chircește pe sub munți

Pe răsărit se suie fumul

În ritm de muget matinal

O poartă scârțâie banal

Și peste pod îngheață drumul

Tăcerea se dezgheață-n susur

Și râul se strecoară-n vale

Și m-am trezit și tot mă doare

Un zbor alb schilodit de vultur

Un cîine latră, o copilă plânge,

Un car murdar zace în poartă,

O umbră mirosindă scuipă sânge,

Și o găleată scapă dintr-o toartă.

Te-am căutat prin casă, dar oricum,

Casa e singură și tristă

Și-și plânge soarta iarna în batistă

Și lumea gri se-nghesuie pe drum.

O să te-aștept o lună și-nc-o iarnă

Încărunțit și îndoit de spate

Nemulțumit și ros de toate

Și o să pun pe suflet înc-o haină

O să te-aștept iubito, ca pe-o taină....

din volumul de poeme târzii

„Poeme îmblânzite de lăcrimare”

Editura Gordian, Timișoara, 2015

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

Support the show

Send us Fan Mail

- povestea păsării -fântână –

nici

n-am respirat

de teamă să nu răstorn visul

topit în mișcările tale

circulare

dormi liniștită

îți păzesc cu trupul meu

liniștea sărutului tău încins

de foamea mileniilor care ne despart

înlăuntru

dintr-o singură

febrilă

îndoială

doborât de vers

el

supremul

adormi la pieptul adânc

al eternei mame

cu dorul sângerând deschis

al unei vieți

care va să vie

să cheme iubirea cea dintâi

și pe urmă

hazarduos

să fie iubit

de-a-ntrupulea

hărăzit să fie iubit

el

neîntorsul din drum

întoarse privirea spre ea

și din trupul ei țâșni

nemăsura iubirilor lui

ca un izvor fierbinte

tămăduitor

la care să se adape

toate gândurile bune

ale acestei lumi

ca la rădăcina soarelui

lumina

durerea unei trompete în văzduhul singur

sfâșiind singurătate

cu chemarea ei

în piațeta tăcută și încă somnoroasă

a zorilor venirii ei

fecundă

Andrei Filip Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

păcatul sărutului deplin

Sărută-mă cu zâmbetul tău fin

Aripă fi-mi în zborul meu cel plin

Și flacără și zori de zi și cer

Noapte fără de sensuri și mister

Sărută-mi sufletul cu zâmbetul tău cald

Lasă-mi lasciv parfumul tău în pat

Și fii așa precum doar tu mai știi a fi

Nimic mai mult: doar artă de-a iubi

Sărută-mă într-una vine seara

Și-apusul curge peste noi ca ceara

Fierbinte-ncolăcită pe abanosul nopții

Sărută-mă deplin să simt plăcerea sorții

Sărută-mă

iubire

cu gust de zori de zi

Se rupe vraja dulce a clipelor de-a fi

Iubire clocotindă amară și senină

Sărută-mă

n-tăcere

și nu-mi purta de vină

ADN FM

www.andreiburdusa.ro

www.andreiburdusa.site

Support the show

Send us Fan Mail

Poemul ultimei speranțe

dă-mi o speranță să te am diseară

sunt cătrănit şi prăfuit de drumuri

în case strâmbe se îndoaie fumuri

şi-n porți închise stă tăcerea goală

îmi curăț brațele de ani de mers în van

şi sper că inutilul se va fi sfârşit

şi că-l voi lepăda acrit şi chinuit

îmi e târziu deja şi n-am un ban

dă-mi o speranță să te am oricând

să-mi odihnesc pe pieptul tău tăcerea

să gust din gustul tău rotund ca mierea

şi să renunț la tot de pe pământ

e prea târziu, gândesc, ori poate prea devreme

e prea apoi, găsesc, ori e prea mult,

e poate prea rotund şi timpul e prea surd,

e totului din toate şi din iubire cerne

speranța care moare abia când nu mai sunt

Andrei Constantin Burdușa

https://youtu.be/Qkih28lmlLU

www.andreiburdusa.site

www.andreiburdusa.ro

ADN FM

Support the show

Send us Fan Mail

Poemul ultimei speranțe

dă-mi o speranță să te am diseară

sunt cătrănit şi prăfuit de drumuri

în case strâmbe se îndoaie fumuri

şi-n porți închise stă tăcerea goală

îmi curăț brațele de ani de mers în van

şi sper că inutilul se va fi sfârşit

şi că-l voi lepăda acrit şi chinuit

îmi e târziu deja şi n-am un ban

dă-mi o speranță să te am oricând

să-mi odihnesc pe pieptul tău tăcerea

să gust din gustul tău rotund ca mierea

şi să renunț la tot de pe pământ

e prea târziu, gândesc, ori poate prea devreme

e prea apoi, găsesc, ori e prea mult,

e poate prea rotund şi timpul e prea surd,

e totului din toate şi din iubire cerne

speranța care moare abia când nu mai sunt

Andrei Constantin Burdușa

https://youtu.be/Qkih28lmlLU

www.andreiburdusa.site

www.andreiburdusa.ro

ADN FM

Support the show

Send us Fan Mail

peisaj cu sat de munte în răcoarea devenirii

diminețile se trezesc precum florile

ridicând capetele şi ițindu-se peste umbrele munților

cu larma păsărilor

cu gălăgia curților

cu zgomotul satului care forfoteşte

florile împodobesc ochii dimineților cu miliarde de culori

şi peste toate

autoritar

glasul clopotelor chemând a supunere

vibrează

într-un sens atât de bătrân încât

credința devine o devenire de sine

tivind marginile duminicii cu fervoarea

înțelegerii patriarhale

desculț

prin iarba udă

satul respiră a sine deplin de trăire

şoptindu-şi prea plinul râului

care şoapătă de vale

în curgerea sa

verticală

Andrei Filip

Support the show

Send us Fan Mail

peisaj cu sat de munte în răcoarea devenirii

diminețile se trezesc precum florile

ridicând capetele şi ițindu-se peste umbrele munților

cu larma păsărilor

cu gălăgia curților

cu zgomotul satului care forfoteşte

florile împodobesc ochii dimineților cu miliarde de culori

şi peste toate

autoritar

glasul clopotelor chemând a supunere

vibrează

într-un sens atât de bătrân încât

credința devine o devenire de sine

tivind marginile duminicii cu fervoarea

înțelegerii patriarhale

desculț

prin iarba udă

satul respiră a sine deplin de trăire

şoptindu-şi prea plinul râului

care şoapătă de vale

în curgerea sa

verticală

Andrei Filip

Support the show

Send us Fan Mail

- povestea păsării -fântână -

nici

n-am respirat

de teamă să nu răstorn visul

topit în mișcările tale

circulare

dormi liniștită

îți păzesc cu trupul meu

liniștea sărutului tău încins

de foamea mileniilor care ne despart

înlăuntru

dintr-o singură

febrilă

îndoială

doborât de vers

el

supremul

adormi la pieptul adânc

al eternei mame

cu dorul sângerând deschis

al unei vieți

care va să vie

să cheme iubirea cea dintâi

și pe urmă

hazarduos

să fie iubit

de-a-ntrupulea

hărăzit să fie iubit

el

neîntorsul din drum

întoarse privirea spre ea

și din trupul ei țâșni

nemăsura iubirilor lui

ca un izvor fierbinte

tămăduitor

la care să se adape

toate gândurile bune

ale acestei lumi

ca la rădăcina soarelui

lumina

durerea unei trompete în văzduhul singur

sfâșiind singurătate

cu chemarea ei

în piațeta tăcută și încă somnoroasă

a zorilor venirii ei

fecundă

Andrei Filip Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

- povestea păsării -fântână -

nici

n-am respirat

de teamă să nu răstorn visul

topit în mișcările tale

circulare

dormi liniștită

îți păzesc cu trupul meu

liniștea sărutului tău încins

de foamea mileniilor care ne despart

înlăuntru

dintr-o singură

febrilă

îndoială

doborât de vers

el

supremul

adormi la pieptul adânc

al eternei mame

cu dorul sângerând deschis

al unei vieți

care va să vie

să cheme iubirea cea dintâi

și pe urmă

hazarduos

să fie iubit

de-a-ntrupulea

hărăzit să fie iubit

el

neîntorsul din drum

întoarse privirea spre ea

și din trupul ei țâșni

nemăsura iubirilor lui

ca un izvor fierbinte

tămăduitor

la care să se adape

toate gândurile bune

ale acestei lumi

ca la rădăcina soarelui

lumina

durerea unei trompete în văzduhul singur

sfâșiind singurătate

cu chemarea ei

în piațeta tăcută și încă somnoroasă

a zorilor venirii ei

fecundă

Andrei Filip Burdusa

Support the show

Send us Fan Mail

poemul măsurătorului

am de mäsurat clipele mele cu mine

şi clipele tale cu tine

şi sensul meu cu tine

şi sensul tău cu mine

şi trupurile

trupurile trebuie să le măsor

cu toate gesturile care au fost

cu toate fapte trecute uitate sau neuitate

durute sau nedurute

toate cele care au contat

şi cele care nu au contat

şi

mai ales

cu toate sentimentele înflorite

şi apoi ofilite

le măsor cu cuvintele mele scrise cu sânge pe secundele pe care le mai aflu prin buzunarele goale

mi-ngădui un răgaz să privesc cerul

să număr picăturile de ploaie

să cântăresc razele soarelui la apus

să separ roşul de alb

şi albastrul de întuneric

după care mă întorc la mine

şi constat ca în locul meu

a crescut un stejar

închid cartea şi merg mai departe

pe umărul tău va apune o petală de înger

uneori sufletul nostru curge apusul

Support the show