Comunistul care a dus România în NATO: Ion Iliescu (DW) - VIDEO Cum i-a trimis Ion Iliescu pe mineri să „reocupe” Piața Universității și le-a mulțumit pentru „înalta disciplină civică” după măcelul din 13-15 iunie (HotNews) - Justiția îl mai scapă o dată pe Ion Iliescu: ceremoniile funerare naționale echivalează cu relativizarea răului făcut (SpotMedia) - George Simion, singurul lider politic fără nici o reacție la moartea lui Ion Iliescu. Liderul extremist nu a avut nici o postare în 12 ore (G4Media) - Dacă un bunic sau un părinte v-a lăsat moştenire un apartament de 60.000 euro, un hotel, un cont cu câteva milioane de euro, să ştiţi că asta i se datorează lui Iliescu: Cum a ajuns ca un comunist să aibă cea mai mare contribuţie la împroprietărirea românilor pe gratis (apartamente, acţiuni), la formarea capitalului privat şi la dezvoltarea Bursei (Ziarul Financiar)

Comunistul care a dus România în NATO: Ion Iliescu (DW)

Ion Iliescu, primul președinte postcomunist al României și singurul care a avut trei mandate, a încetat ieri din viaţă la vârsta de 95 de ani. Fusese internat cu două luni în urmă suferind de cancer pulmonar.

În timpul ultimei sale președinții 2000-2004, România a fost primită în NATO și a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Dar orientarea lui nu a fost de la început pro-occidentală, așa că s-a grăbit imediat după instalarea la putere să semneze un tratat bilateral cu URSS, cu doar câteva luni înainte de căderea Uniunii Sovietice, tratat care bloca pentru 15 ani aderarea României la alte alianțe politico-militare. Intrarea pe orbita Moscovei a avut loc, însă, chiar în perioada tulbure a căderii puterii comuniste, în zilele fierbinți dinaintea condamnării lui Nicolae Ceaușescu: atunci Ion Iliescu a cerut sprijin militar de la Moscova, potrivit unor documente descoperite 20 de ani mai târziu.

A fost ultimul președinte, dacă nu chiar ultimul politician autohton bine ancorat ideologic în lumea războiului rece, probabil cel din urmă care a vrut să rămână „sărac și cinstit” și singurul acuzat de crime împotriva umanității pe care sistemul juridic a vrut să-l protejeze până la capăt. 

Cum i-a trimis Ion Iliescu pe mineri să „reocupe” Piața Universității și le-a mulțumit pentru „înalta disciplină civică” după măcelul din 13-15 iunie (HotNews.ro)

S-a intamplat la mai puțin de o lună de la primele alegeri de după Revoluție, la care Ion Iliescu fusese ales cu 85%.

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, poliția intervine brutal și evacuează manifestanții rămași în Piața Universității. Iliescu îi numise golani pe protestatari. În jurul prânzului muncitorii de la IMGB sunt și ei implicați în operațiunea Poliției. Balconul Pieței se redeschide.

În dimineata zilei de 14 iunie, aproape 10.000 de mineri din Valea Jiului ajung la București, înarmați cu bâte, lanțuri și topoare. Minerii ajung în Piața Victoriei de unde Ion Iliescu îi trimite către Piața Universității, cu ordinul să o „reocupe”.

Minerii îi bat sălbatic pe toți cei care le ies în cale, devastează Universitatea și Facultatea de Arhitectură, precum și sediile partidelor și redacțiile ziarelor. Poliția nu intervine, dimpotrivă participă alături de mineri la violențe.

Potrivit datelor oficiale, șase persoane au murit, peste 1.000 au fost rănite și sute de persoane au fost arestate în acele zile. Cu toate acestea, asociațiile victimelor mineriadelor susțin că numărul persoanelor decedate s-ar ridică la peste 100 de persoane.

Justiția îl mai scapă o dată pe Ion Iliescu: ceremoniile funerare naționale echivalează cu relativizarea răului făcut (SpotMedia)

Moartea lui Ion Iliescu lasă României o moștenire care continuă toxicitatea uzurpărilor din 1989, când pactul de protecție reciprocă făcut cu oameni din fosta Securitate și din fosta nomenclatură a obligat țară la decenii de deturnări instituționale, sărăcie, polarizare și o hemoragie de resurse umane peste granițe, , comentează jurnalista SpotMedia Magda Grădinaru.

Funeraliile de stat pentru Ion Iliescu arată eșecul moral al României politice din ultimii 35 de ani, consideră ea.

Tergiversările din justiție, intenționate o bună parte din drum, impunitatea pe care a transmis-o justiția, cu dosarele Revoluției și Mineriadei, au devenit, pe măsură ce timpul dreptății s-a scurs, un eșec moral.

Mie Ion Iliescu mi-a luat 10 ani din viață (Republica)

Dacă România este astăzi cum este, asta e și datorită, și din cauza lui Ion Iliescu, scrie la rîndul său jurnalistul Florin Negruțiu. Co-fondatorul Republica și-i amintește pe unii bucureșteni fanatici ai lui Ion Iliescu, național-comuniști demni predecesori ai georgiștilor de azi, care le pupau mâinile minerilor care tocmai despicaseră țestele golanilor din Piața Universității. Sau care maimuțăreau partidele istorice și pe Coposu, care făcuse pușcărie politică. 

„Nu ne vindem țara!” strigau din toți bojocii românii în 1990. Din patriotism, le-am dat țara pe tavă securiștilor și comuniștilor strâns uniți în jurul lui Ion Iliescu. Împreună au făcut „democrația originală” sau „capitalismul de cumetrie”, Sistemul corupt care dăinuie și azi.

Adio lui Ion Iliescu: Arhitectul viclean al democrației Frankenstein din România” (Contributors)

Un comunist neîmpăcat și un președinte care a sabotat democrația, așa arată Ion Iliescu în prespectiva istoricului britanic Tom Gallagher, un cunoscător de talie al României și al evoluțiilor din ultimii 50 de ani din societatea și politica noastră.

Fiind un cameleon politic desăvârșit și un intrigant împătimit, este puțin probabil ca moartea lui Ion Iliescu să provoace o revărsare masivă de durere națională. Cele mai puternice rezerve vor fi exprimate de către cei care cunosc bine modul în care el a sabotat șansa României de a se integra în Occidentul democratic într-o manieră comparabilă cu cea a Poloniei sau a țărilor baltice.

Ultranaționaliștii din noul val, cum sunt cei din AUR, împreună cu suveraniștii pentru care Călin Georgescu este un paravan convenabil, vor rămâne probabil reținuți sau chiar critici față de omul care a ordonat execuția Conducătorului ce adusese România pe culmile zelului național-comunist. Însă tot datorită manipulării neobosite a lui Iliescu a fost creat, în anii ’90, un sistem politic cu structuri de putere, mentalități, peisaj mediatic și intelectual din care dușmanii libertății profită enorm și astăzi.

George Simion, singurul lider politic fără nici o reacție la moartea lui Ion Iliescu. Liderul extremist nu a avut nici o postare în 12 ore (G4Media)

George Simion, președintele partidului extremist AUR, e singurul lider al unui partid al majorității etnice care nu a avut nici o reacție la moartea lui Ion Iliescu în 12 ore de la decesul fostului președinte.

Simion în mod normal postează zilnic în ritm alert.

Marți, după moartea lui Ion Iliescu, liderii PSD, PNL, USR, președintele Nicușor Dan și foștii președinți ai României au avut mesaje publice prin care s-au poziționat față de primul președinte post-Revoluție.

Nici partidul AUR nu a avut vreo comunicare oficială legată de fostul președinte, mort la 95 de ani, inculpat în cele două dosare majore soldate cu mii de morți și răniți – dosarul Revoluției din 1989 și dosarul Mineriadei din iunie 1990.

G4Media reamintește că mai mulți lideri ai partidului extremist AUR au avut constant ieșiri publice în care au lăudat regimul comunist și epoca dictatorului Ceaușescu, făcând apel la electoratul nostalgic.

Dacă un bunic sau un părinte v-a lăsat moştenire un apartament de 60.000 euro, un hotel, un cont cu câteva milioane de euro, să ştiţi că asta i se datorează lui Iliescu: Cum a ajuns ca un comunist să aibă cea mai mare contribuţie la împroprietărirea românilor pe gratis (apartamente, acţiuni), la formarea capitalului privat şi la dezvoltarea Bursei (Ziarul Financiar)

Istoria noastră consemnează că Ion Iliescu (a fost singurul preşedinte pregătit să fie preşedinte, pentru că ceilalţi au ajuns preşedinţi printr-o conjunctură, iar ulterior s-au calificat la locul de muncă).

Istoria ar trebui să mai consemneze că el, un comunist, cu şcoala de la Moscova, un comunist cu faţă umană, un socialist, un adept al perestroikăi lui Gorbaciov, un neocomunist, a fost cel mai mare preşedinte capitalist pe care l-a avut România.

Ion Iliescu, un om de stânga, sărac dar cinstit, a fost omul, preşedintele care a avut cea mai mare contribuţie la împroprietărirea românilor după căderea comunismului, care, sub semnătura lui, a creat capitalismul din România, care a susţinut transformarea economiei.