Alchimista Gandurilor

Continuam discutia despre anxietate pornita in episodul anterior si o dezvoltam cu o discutie despre capacitatea sistemului nervos si cum o capacitate crescuta, creste si abilitatea de a gestiona emotiile puternice astfel incat sa nu devina coplesitoare.

Sunt curioasa sa aud povestea ta! Care sunt experientele pe care ti le-ai dorit, dar nu le-ai incercat din cauza fricii?

Hai sa transformam un monolog in dialog! Spune-mi perspectiva ta printr-un mesaj, comentariu sau chiar e-mail la [email protected].

Desi mi s-a zis ca nu s-a vazut niciodata, de prin adolescenta am suferit de anxietate. Din momentul in care mediul meu a devenit unul volatil, imprevizibil, am dezvoltat o anxietate teribila, care ma tine treaza noaptea si mi-a oferit si tahicardie.

Multi ani am functionat asa, cautand cu disperare certitudinea ca daca se intampla ce e mai rau am cel putin o solutie sa supravietuiesc sau certitudinea ca pot preveni cu totul cel mai sumbru scenariu.

A durat multi ani si am avut nevoie de multe experiente care sa imi demonstreze ca rar exista ceva cert, garantat; ca in viata avem mult prea putine certitudini ca sa pot lua decizii in functie de ele si ca de fapt nu certitudinea este antidotul anxietatii.

In episodul 4 din podcastul Alchimista Gandurilor iti povestesc mai mult si ofer si exemple despre lipsa certitudinii (da, chiar si cand este stiinta implicata, simbolul suprem al certitudinii), dar si despre antidotul real al anxietatii: increderea in sine.

Hai sa transformam un monolog in dialog! Spune-mi perspectiva ta printr-un mesaj, comentariu sau chiar e-mail la [email protected].

In societatea curatoriata, in care totul trebuie sa fie "on point" sa ne puna in cea mai favorabila lumina, cea a perfectiunii si a fericirii absolute, emotiile dificile au intrat intr-un con al rusinii. Ajungem sa reprimam emotii, sa le punem capac pentru a scapa de rusinea pe care o simtim fata de simpla lor existenta. Ajungem sa ne intrebam de ce meritam noi sa le simtim si sa ne comparam cu imaginiile atente construite ale altor persoane, doar ca sa constatam abundenta de "lipsuri" personale. Ajungem sa ne blamam pentru ca simtim si sa ne ascundem cand suferim. Ajungem sa ne vrem inumani.

In acest episod dezbatem emotiile noastre si antagonismele care se nasc intre ele pana reusim sa le acceptam si sa le integram.

Imi doresc tare mult sa imi impartasesti perspectiva ta asupra emotiile neplacute si sa imi spui cat reusesti sa iti dai voie sa simti fara judecata! Scrie-mi la [email protected].

Cum te-ai simti daca ti-as spune ca de maine trebuie sa iti iei adio de la casa ta? Dar de la obiectul tau preferat?

Cat iti dai voie sa te atasezi de obiecte, locuri si oameni?

In acest episod vorbim despre atasamentul asumat si pretul pe care il platim pentru el.

Imi doresc tare mult sa imi impartasesti perspectiva ta asupra atasamentului si sa imi spui cat de liber iubesti! Scrie-mi la [email protected].

Povestea Fig.1507. O poveste de origine. O discutie despre pierdere, moarte, inceputuri si sfarsituri si povestile pe care ni le spunem despre ele.