Partidul AfD este practic izolat pe scena politică germană înainte de alegerile de duminică, 23 februarie a.c.. Lidera AfD este un amestec bizar de conservatorism cu progresism și de liberalism cu anti-europenism. Rezultatul este mai mult o vedetă rock decât un lider politic.

Duminică, 23 februarie a.c., ochii lumii vor fi ațintiți asupra Germaniei pentru a vedea rezultatele votului care va decide noul Bundestag și modul în care se vor împărți cele 640 de locuri în parlamentul federal.

Sondajele de opinie arată că Uniunea Creștin-Democrată (CDU) este creditată cu 30% din voturi, ceea ce face ca Friedrich Merz, liderul partidului, să aibă cele mai mari șanse să fie următorul cancelar. Bineînțeles, dacă nu vom avea vreo surpriză „în stil românesc”.

CDU este urmată de partidul Alternative für Deutschland (AfD) care este creditat cu 20-21% din intenția de vot. Scena politică germană nu oferă astăzi nicio șansă pentru ca AfD să intre la guvernare, pentru că nicio forță politică nu și-a anunțat intenția de a colabora cu un partid considerat extremist. Dar, analiștii politici prognozează că de fapt AfD își netezește calea pentru alegerile din anul 2029.

De altfel, starul acestor alegeri este președinta AfD, Alice Weidel. În vârstă de 46 de ani, este absolventă a Universității din Bayreuth, un mic orășel din landul Bavaria, acolo unde și-a făcut și teza de doctorat cu tema sistemul de pensii din China. Weidel este economistă, a lucrat pentru Goldman Sachs și apoi, la sfârșitul anilor 2000, a fost angajată timp de șase ani la Banca Chinei, perioadă în care a învățat și limba mandarină.

Dincolo de susținerea din partea lui Elon Musk, Alice Weidel a fost supranumită fie „doamna de fier”, cu referire la Margaret Thatcher, fie „prințesa de gheață” sau chiar „cancelara inimilor”. Toată „floarea cea vestită” a politicienilor conservatori s-a grăbit să își arate susținerea pentru Alice Weidel numind-o în feluri diferite, precum „speranța” Germaniei sau „viitorul” acestei țări.

Partidul AfD are din punct de vedere economic un program de sorginte liberală, adică propune reducerea taxelor și scăderea intervențiilor statului. De altfel, partidul a fost creat de profesori și economiști ultraconservatori din Germania de Vest și s-a dorit să fie o alternativă la CDU, condus atunci de Angela Merkel.

AfD își propune prin program să înlăture barierele comerciale (probabil că Musk nu a văzut acest punct), să mențină și să respecte frâna de îndatorare din Constituția germană, să scadă cheltuielile statului și să desființeze impozitul pe avere. Până aici este o linie liberală pronunțată.

Dar, Alice Weidel completează ideile economice cu un discurs anti-imigrație: limitarea dreptului la azil, controale la frontiere, reducerea alocațiilor sociale pentru refugiați și chiar inventarea unui termen „remigrație”, care nu înseamnă altceva decât expulzarea imigranților în țările de origine.

AfD și Alice Weidel vorbesc și despre ieșirea Germaniei din Uniunea Europeană criticând Bruxelles-ul pentru „de-democratizare, centralizare, suprareglementare și o economie planificată ilegitimă”. AfD critică statutul Germaniei de net contributor la bugetul Uniunii Europene și faptul că regulile fiscale ale Pactului de Stabilitate și Creștere nu se respectă. Dar, economiștii avertizează că o astfel de abordare ar duce la pierderea a milioane de locuri de muncă. Totodată, programul partidului ignoră avantajele economice pe care Germania le are în calitate de membră a Uniunii Europene.

Desigur, mass-media a notat micul paradox al doamnei Alice Weidel, care dincolo de discursul său cu accente puternic conservatoare, are un parteneriat civil cu o femeie din Sri Lanka, au înfiat împreună doi copii și trăiesc în Elveția.

Alice Weidel și-a construit o aură între politician și star rock. La o întâlnire cu simpatizanții partidului, presa internațională notează că s-a cântat „Alice für Deutschland” care rimează cu „Alles für Deutschland”, Toți pentru Germania, un slogan al Partidului Nazist, interzis astăzi. Desigur, exagerările nu sunt bune nici în cazul AfD, iar partidul este marginalizat pe scena politică germană. Așadar, cel mai înțelept este să așteptăm rezultatul alegerilor de duminică, 23 februarie a.c.