Ieri, a fost o zi complicată pe piețele financiare legate de România. Indicele BET, principalul indice al Bursei de Valori București a scăzut cu 1,4%, dar unele acțiuni au suferit căderi mari ale prețului.

Nici piața valutară nu a fost mai liniștită. Euro a crescut față de leu până la o rată de schimb de 5,2788, ceea ce este un maxim istoric. În fine, veștile rele au fost completate și de o a treia și anume o creștere a randamentului obligațiunilor emise de statul român pe o perioadă de 10 ani. Pentru a înțelege clar, atunci când cresc randamentele unii investitori decid să vândă obligațiunile. Este ceea ce s-a întâmplat ieri.

Dar, foarte important este că întregul peisaj economico-financiar s-a mișcat în jos. De fapt, a existat o ieșire de bani din România. Nu știm deocamdată sumele, adică anvergura mișcărilor, dar ieșiri de capital au existat cu siguranță. Totul arată că unii investitori au renunțat la activele românești. Au fost lichidate depozite bancare în lei și au fost vândute acțiuni listate la BVB și s-au cumpărat euro. De aici au venit scăderile la Bursă și presiunea asupra cursului de schimb, respectiv creșterea monedei europene. Mai mult, creșterea randamentului ne arată că au fost vânzări de obligațiuni românești.

Nu știm în acest moment cum să privim ziua de ieri. A fost doar un accident de o zi? Este un semnal care precede decizia agenției de rating S&P? Este riscant să speculăm, dar cel mai înțelept este să urmărim în aceste zile ce se întâmplă pe piețe cu activele românești.

Ieri, indicele BET a scăzut cu 1,4%, iar acțiunile Cris-Tim au înregistrat cel mai mare declin din structura BET, respectiv cu 11,8%, în timp ce acțiunile Aquila au scăzut cu 5,1%.

Este adevărat că dacă privim cifrele anuale creșterile rămân solide. Indicele BET a crescut cu 30% de la începutul anului, în timp ce acțiunile Cris-Tim au avut un avans cu 132%. Prețurile acțiunilor au scăzut începând cu luna august a.c., dar ieri a existat o coordonare a piețelor, adică piața de capital a scăzut, pe piața valutară s-a întărit moneda europeană, iar pentru obligațiunile românești au crescut randamentele.

De exemplu, obligațiunile au avut o evoluție destul de agitată. În luna aprilie a.c., atunci când au avut loc alegeri parlamentare în Ungaria, piața cota obligațiunile României și Ungariei la același nivel de aproximativ 6,5%. De atunci, randamentul obligațiunilor românești a crescut la peste 7%, iar al Ungariei a scăzut la aproximativ 5%.

Ce s-a întâmplat? Doar niște alegeri și o criză politică. Rezultatul alegerilor parlamentare din Ungaria au dat încredere investitorilor că țara a intrat pe o traiectorie politică și economică bună. În timp ce în România, în luna mai a.c. s-a declanșat criza politică și din acel moment obligațiunile au fost tot mai scumpe depășind 7%.

Trebuie menționat că o creștere a randamentului obligațiunilor a avut loc din cauza situației externe. Conflictul din Orientul Mijlociu a stârnit un val de creștere a randamentului obligațiunilor statelor. SUA, de exemplu, se împrumută în acest moment cu peste 5%, Germania cu 3,5%, iar Italia cu 4,5%. Sunt randamente mari care cresc costurile de împrumut ale statelor.

Dar, dincolo de influența externă, România și-a creat propriile probleme prin indicatorii economici slabi și prin lipsa soluțiilor politice pentru formarea unui guvern. Pentru comparație, să spunem că în decembrie 2021, randamentul obligațiunilor românești era de numai 3%, pentru ca în acest moment să fie de peste 7%.

Ziua de ieri a fost o furtună într-un pahar cu apă sau ne arată o erodare a încrederii investitorilor financiari în România? Dacă ne aflăm în varianta a doua vor veni momente dificile pentru finanțarea datoriei publice și a deficitului bugetar, cel puțin până la rezolvarea crizei politice.

De câțiva ani, economiștii români vorbesc tot mai des despre ceea ce ei numesc schimbarea modelului de creștere. Chiar și unii politicieni au preluat termenii și am văzut în ultimii ani cum o serie de programe de guvernare includ un obiectiv de acest fel.

Este clar că preocuparea pentru schimbarea economiei vine din evidentul impas în care se află actualul model de creștere care a avut virtuțile lui, care a adus rezultate spectaculoase într-o anumită perioadă, dar care pur și simplu este obosit și depășit.

Într-o analiză prezentată cu ocazia unui eveniment organizat de revista Forbes România profesorul Cosmin Marinescu, vice guvernator al Băncii Naționale a României a pus din nou în discuție „modelul economic care trebuie construit pentru a avea o creștere sustenabilă în viitor”.

Pentru a ajunge la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se construi un model economic bazat pe mai multă valoare adăugată și sustenabil, analiza profesorului universitar Cosmin Marinescu pleacă de la situația actuală.

Astfel, ratele de creștere economică au scăzut foarte mult în ultimii ani. În anul 2024, creșterea PIB a fost cu numai 0,9%, anul trecut rata de creștere economică a fost de doar 0,7%, iar anul acesta prognozele oscilează între o scădere ușoară și o creștere mică.

Anul acesta a scăzut consumul, ceea ce semnalizează că preocuparea pentru trecerea de la un model de creștere bazat pe deficite și consum spre unul în care principalul motor să fie investițiile este perfect justificată.

Inflația a intrat pe o traiectorie descendentă, pentru că efectul de bază și-a spus cuvântul. Numai că prognozele arată că spre sfârșitul acestui an va trece din nou de nivelul de 6% urmând ca anul viitor să aibă loc o scădere graduală.

Deficitul bugetar s-a redus în primele șapte ale anului și va încheia 2026 în ținta asumată de guvern, dar economiștii repetă des atenționarea care spune că și anul viitor va trebui să aibă loc o scădere a deficitului. Datoria publică a depășit pragul de referință european de 60% din PIB, iar anul acesta cheltuielile cu dobânzile au crescut alarmant ajungând la 3% din PIB. Simplificând se poate spune că în acest ritm atunci când deficitul bugetar va ajunge la 3% din PIB va fi acoperit numai de cheltuielile bugetare cu dobânzile, ceea ce va pune o presiune imensă asupra bugetului.

Analiza profesorului Cosmin Marinescu arată că deficitul comercial s-a redus, dar nu la nivelul așteptat. Mai mult, ajustarea deficitului balanței comerciale a survenit ca urmare a scăderii consumului și mai puțin datorită creșterii exporturilor. Este o corecție a cererii interne, nu un câștig de competitivitate.

Asistăm de fapt la limitele modelului de creștere bazat pe competitivitate prin costuri reduse, forță de muncă ieftină, exporturi cu valoare adăugată mică și stimularea consumului. Este apusul unui astfel de model de creștere cu atât mai mult cu cât pe măsură ce salariile în România se apropie de media europeană se erodează și avantajul competitiv. Ce ar trebui să contribuie la trecerea către un model bazat pe investiții și valoare adăugată? Extinderea lanțurilor de producție locală, creșterea productivității și stimularea investițiilor în tehnologii și în capitalul uman.

Cosmin Marinescu enumeră și trei condiții esențiale pentru migrarea către un nou model de creștere economică. Este vorba despre sustenabilitatea finanțelor publice, respectiv gestionarea responsabilă a bugetului și atragerea de fonduri europene. Nu este o condiție ușor de îndeplinit dacă vedem ce s-a întâmplat în anul 2024 în finanțele publice. Apoi, este nevoie de un sector corporatist performant și rezilient care să se bazeze pe capitalizarea companiilor, pe disciplină la plată și pe o structură sănătoasă de finanțare. A treia condiție este trecerea de la competitivitatea prin cost la cea bazată pe exporturi de calitate, tehnologie și inovare. Nu este un proces simplu, dar pentru România va fi miza importantă a următorilor ani.

Este în sport o expresie care sună așa: „a căzut de pe un cal frumos”. Este o vorbă care arată un sportiv sau o echipă care intră pe teren cu șansa a doua și pierde, într-adevăr, dar făcând un meci frumos, onorabil. Atunci când „cazi de pe un cal frumos” nu este vorba doar despre faptul că a plecat la drum cu șansa reduse, ci și despre propria prestație de bună calitate.

Mi-am adus aminte de expresia de sorginte sportivă când am văzut campania premierului desemnat Siegfried Mureșan. Mulți politicieni sau chiar o parte a publicului nu îi dau mari șanse lui Mureșan de a primi numărul de voturi necesare în Parlament pentru a deveni prim-ministru. Nu speculez pe această temă strict politică. Dar, aș constata că premierul desemnat are de trecut câteva teste importante înainte să ajungă în fața Parlamentului. Este vorba despre prestația politică și economică pe care o va avea.

Adică, politic poți merge să ceri fiecare vot și din stânga și din dreapta aproape umilindu-te și fără a obține mare lucru. Am avut un exemplu de acest tip în urmă cu trei luni atunci când fostul premier desemnat a alergat orbește în stânga și în dreapta, dar degeaba.

Economic vorbind poți prezenta orice program de guvernare, pentru că hârtia și urechile electoratului suportă orice. Poți pune în programul economic creșteri de salarii bugetare și de pensii, mai ales că sunt aproape doi ani de când pensiile și salariile din sectorul public sunt „înghețate”. Poți pune în programul de guvernare revenirea TVA la cota dinainte de august 2025 și este posibil că oamenii vor crede. Pentru o parte a publicului memoria crizei din anii 2009-2010 este încă vie. Adică, populația își aduce aminte și de măsurile de echilibrare bugetară din anul 2010, dar și de anii 2015-2017 când guvernele de atunci au refăcut salariile bugetare și au redus TVA.

Probabil că mulți dintre cei care au trăit acei ani se așteaptă la repetarea situației. Adică, după ce s-au luat măsuri nepopulare, dar necesare pentru reducerea deficitului bugetar, ar trebui să urmeze decizii care să reverseze hotărârile de anul trecut.

Dar, momentul actual este diferit. În anii 2015-2017, economia românească depășise criza, ba mai mult revenise deja la cifre macroeconomice bune, adică creșterea PIB cu 3,7% și un deficit bugetar mic, de 1,5% din PIB, adică 10 miliarde de lei. Acum, România este în altă situație, deficitul bugetar este în continuare mare și trebuie să coboare sub 3% din PIB. De aceea, măsurile de relaxare fiscală sunt practic imposibil de luat, pentru că ar duce din nou deficitul la valori nesustenabile.

Siegfried Mureșan ar putea spune cu ușurință că va scădea taxele și impozitele și că va crește pensii și salarii, pentru că sunt măsuri care ajută economia. Doar că aceste decizii nu se pot lua pentru că ar duce la creșterea deficitului bugetar. Premierul desemnat susține, pe de o parte, că va continua reformele începute de Ilie Bolojan, iar pe de altă parte, că la nivel politic nu va negocia cu AUR nici măcar obținerea unui vot. Desigur, sunt politicieni care spun despre premierul desemnat că prin aceste declarații își „taie craca de sub picioare”. Posibil, dar este de preferat un program economic echilibrat și responsabil față de unul populist care promite „marea cu sarea” și când vine momentul să fie aplicat eșuează lamentabil prin creșterea deficitului bugetar.

La fel de important ca votul din Parlament este traseul până acolo al premierului desemnat. Un program economic realist și reformist și o prestație politică decentă și consecventă sunt esențiale pentru viitorul politic al lui Siegfried Mureșan și al partidului din care face parte. Premierul desemnat poate să cadă „de pe un cal frumos”, adică să nu obțină voturile necesare în Parlament, dar dacă nu va aluneca în promisiuni populiste și în gesturi politice umilitoare va ieși cu fruntea sus din încercarea de a deveni premier.

Dl. Sorin Grindeanu s-a supărat ca văcarul pe sat. Mai exact s-a supărat pe directoarea pentru România și Polonia a agenției Fitch pentru cele declarate într-un interviu acordat agenției de presă Bloomberg. Este posibil ca Sorin Grindeanu să se fi gândit că directoarea Fitch își propune să influențeze votul parlamentarilor în favoarea lui Siegfried Mureșan, atunci când a spus că România riscă o retrogradare a ratingului de țară din cauza crizei politice care pune în pericol credibilitatea fiscală.

În primul rând, analista Fitch nu a declarat că România intră în junk, ci a transmis doar un nou avertisment referitor la situația politică incertă și la nevoia ca viitorul guvern, oricare ar fi el, să continue consolidarea fiscală, adică reducerea deficitului bugetar.

În al doilea rând, următoarea evaluare a agenției Fitch este abia în ianuarie 2027, deci peste trei luni. Nu s-a pus problema ca mâine, peste o săptămână sau peste o lună Fitch să trimită România în junk.

Reacția lui Sorin Grindeanu te poate pune pe gânduri. Ar părea că face „alergie” la termeni precum credibilitatea fiscală sau reducerea deficitului bugetar, ceea ce nu este de bun augur pentru un eventual moment în care criza politică de la București va ajunge în punctul în care ar putea fi desemnat un premier din partea PSD, poate chiar Sorin Grindeanu.

De fapt, directoarea pentru România și Polonia a agenției Fitch nu a spus nimic deosebit. A declarat în interviul acordat Bloomberg că România are nevoie de o corecție suplimentară a deficitului de aproximativ 1,5% din PIB pentru a ajuta la temperarea creșterii rapide a datoriei publice pe termen mediu, este nevoie de elaborarea bugetului pe anul viitor și de prezentarea unei traiectorii credibile către atingerea pragului de deficit de 3% din PIB. De asemenea, a adăugat că România intră în criză de timp pe măsură ce lipsa de soluții politice pune în pericol credibilitatea fiscală și capacitatea de a realiza ajustarea bugetară necesară.

Directoarea Fitch a mai adăugat că îmbunătățirea colectării veniturilor fiscale este una dintre metodele principale de reducere a deficitului în anii următori având în vedere că marja de manevră în privința cheltuielilor este limitată ca urmare a măsurilor luate de guvernul Bolojan. În fine, un alt element de îngrijorare pentru reprezentanta agenția de rating este încetinirea economiei respingând argumentul că o stimulare a creșterii economice poate înlocui consolidarea fiscală.

Adevărul este că toate observațiile făcute de directoarea Fitch, inclusiv cele referitoare la criza politică, au fost scrise în această vară de toate agențiile de rating în rapoartele lor de evaluare sau în notele de informare pentru investitori. Nu este nicio noutate, pentru că avertismentele, inclusiv cele referitoare la situația politică, au venit de la toate cele trei agenții importante care au precizat fiecare în parte că se așteaptă ca viitorul guvern să continue reducerea deficitului bugetar. Că îi place sau nu dlui Grindeanu aceasta este realitatea și acestea sunt criteriile pe baza cărora agențiile de rating judecă progresele României în materie de echilibre bugetare. Și ele nu se vor schimba nici măcar în fața amenințărilor cu „analiza juridică” sau cu „răspunderea patrimonială poate chiar și penală” ale dlui Grindeanu.

Supărarea președintelui PSD ar mai putea avea o cauză și anume ar putea crede că interviul publicat de Bloomberg influențează piețele, adică crește dobânda la care se împrumută statul român. Nu este valabil, pentru că piețele au inclus deja în preț, așa cum se spune, situația politică. Investitorii știu vulnerabilitățile economiei și nevoia masivă de bani și ca atare România se împrumută la costuri de „junk”, cele mai ridicate din Uniunea Europeană, respectiv peste 7% pe an. Revolta împotriva unui reprezentant al Fitch nu folosește la nimic. Mult mai util ar fi să înțelegem ce vor, de fapt, creditorii României.

Există o desemnare de premier în persoana lui Siegfried Mureșan. Desigur, este prea devreme să anticipăm că vom avea și un guvern Mureșan, dar cel puțin este un prilej pentru a trece în revistă momentul economic, eventualele priorități ale unui viitor guvern și câteva date despre politicianul Siegfried Mureșan.

O prioritate este rectificarea bugetară, chiar dacă varianta propusă de Consiliul Fiscal, aceea de a face rectificarea prin Parlament, este valabilă și chiar dacă actualul ministru al finanțelor a găsit soluția de moment să finanțeze sistemul de sănătate prin mutarea banilor din trimestrul IV al acestui an în trimestrul al III-lea.

Evident, este o urgență legată de evaluarea din 2 octombrie a.c. a agenției Standard & Poors. Ar fi ideal să existe un guvern instalat până la acea dată, dar nu orice Executiv, ci unul care să transmită mesaje credibile că măsurile pe care le va lua nu vor crește din nou deficitul bugetar.

Foarte curând se va pune problema construirii bugetului pentru anul 2027. Specialiștii responsabili știu că bugetul pe anul viitor va fi cel puțin la fel de complicat precum cel de anul acesta. Motivele sunt clare și anume, pe de o parte, deficitul bugetar va trebui să coboare și anul viitor, pe de altă parte, există o așteptare legată de creșterea pensiilor și salariilor, ceea ce în contextul reducerii deficitului este extrem de problematic.

Trebuie să nu uităm că Siegfried Mureșan este un expert în materie de bugete. În acest moment este co-raportor al Parlamentului European pentru viitorul cadru financiar-bugetar, adică pentru bugetul european pentru perioada 2028-2034 și a avut aceeași funcție și la implementarea PNRR. Evident că bugetele multianuale europene sunt mult mai complicat de realizat și de negociat decât bugetul României, dar este limpede că experiența de la Bruxelles este utilă și la București.

Noul guvern va fi obligat să reia legea de salarizare unitară. Va fi „cartoful fierbinte” din mâna viitorului Executiv, pentru că această lege este văzută complet diferit: sindicatele și angajații bugetari vor creșteri cât mai mari de salarii, în timp ce un guvern responsabil va trebui să amortizeze toate cererile exagerate.

Se poate crede că viitorul guvern va putea să mai amâne adoptarea proiectului de lege a salarizării. Ar putea să încerce, dar „duhul a ieșit din sticlă” și sindicatele abia așteaptă să reia presiunile pentru o nouă lege de salarizare unitară, chiar dacă urgența legată de PNRR a dispărut. Scopul va fi acum creșterea salariilor în sectorul bugetar.

Un nou guvern ar trebui să continue reformele. Din motive obiective guvernul Bolojan nu a putut finaliza cele mai multe dintre reforme. Pentru unele reforme s-au făcut analizele de fundamentare, altele au fost începute și foarte puține au fost duse până la capăt.

Poate părea mai puțin important, dar dacă promisiunea consilierului președintelui României va fi luată în serios, revendicările crescătorilor de animale vor fi o prioritate pe agenda viitorului guvern. Culmea este că Siegfried Mureșan ar fi chiar omul potrivit care poate să găsească rezolvarea problemelor fermierilor dintr-un motiv simplu: jumătate din soluții sunt la Comisia Europeană și în Parlamentul European, iar actualul europarlamentar știe bine mecanismele, procedurile și oamenii de la Bruxelles.

Să mai reamintim contextul economic complicat: inflația rămâne mare în România și pericolul inflaționist vine din economia globală, cresc dobânzile la care se împrumută statul român, deficitul comercial este la cote înalte și multe altele. Sunt probleme vechi și care au nevoie de decizii noi.

„Mașina de tocat politicieni” de la București a început să funcționeze. Ea are misiunea să îl facă praf și pulbere pe Mureșan și nu există nicio ezitare în a-l ataca cu cele mai stupide și incredibile acuzații sau insinuări. Vom vedea ce va mai fi până când premierul desemnat va ajunge, eventual, cu echipa și programul în Parlamentul României. Până atunci, Willkommen, Siegfried!

Rezerva Federală americană (Fed) a decis ieri o creștere a dobânzii. A fost o măsură așteptată de investitori, dar care avea miza ei. Adică, președintele american a insistat pentru reducerea dobânzilor, în timp ce indicatorii economiei americane reclamau o creștere. Toată lumea era curioasă dacă Fed, prin noul președinte Kevin Warsh, va lua o decizie contrară dorinței președintelui Trump. Rezerva Federală, membri Comitetului Federal pentru Piață Deschisă și președintele, au crescut dobânda cheie cu 0,25% în intervalul 3,75%-4%, prima dată din iulie 2023.

Să ne aducem aminte că anul acesta începuse cu așteptări privind scăderea dobânzii, dar acum în septembrie a.c. lucrurile stau exact invers. Indicatorii economici nu iartă: prețul țițeiului este în creștere, inflația este persistentă, piețele bursiere sunt sub presiune, iar randamentele obligațiunilor cresc.

Recenta revenire a prețului barilului de petrol la peste 100 de dolari nu ajută deloc Fed și nici celelalte bănci centrale din economiile dezvoltate, inflația a atins în SUA, în luna august a.c. nivelul de 3,4%, iar creșterea dobânzii a semnalizat că ținta de inflație de 2% rămâne valabilă și banca centrală chiar dorește să o atingă.

Toată lumea știe că un baril mai scump, înseamnă energie și carburanți mai scumpi, prețuri care se transferă către transport și mai departe către bunuri și servicii. Aceste tensiuni inflaționiste vin după ce efectele vechiului șoc nu s-au disipat încă.

La fel de adevărat este că indicatorii americani arată că economia este totuși într-o formă bună. De exemplu, consumul a crescut în luna august cu 1,2%, cel mai ridicat nivel din martie a.c. În acest sens, o creștere a dobânzii cheie decisă de Fed ar putea să nu deterioreze evoluția economiei, chiar dacă creșterea dobânzilor se va transmite către companii și persoane fizice.

Bursa americană a scăzut, ca indici și prețuri, inclusiv companiile de tehnologie care până acum au crescut cu valori semnificative. Divergențele de opinie apărute pe tema utilizării inteligenței artificiale au făcut ca investitorii să renunțe la o parte din portofoliul de acțiuni pe care îl dețin la o serie de companii de tehnologie.

Mai complicat este că în ultimele săptămâni randamentele obligațiunilor au fost în creștere. Cele americane pe termen de 10 ani au ajuns la un randament de 5%, cel mai ridicat nivel de la criza economică din anii 2008-2009. Nici obligațiunile europene nu au făcut excepție. Titlurile germane pe 10 ani au crescut la un randament de 3,53%, cel mai ridicat nivel din anul 2009, cele franceze au crescut și ele la 4,5%.

Banca Centrală Europeană (BCE) a crescut săptămâna trecută dobânda-cheie la 2,5% din aceleași rațiuni ca și Fed. Adică, o inflație în zona euro, în luna august a.c., de 3,3%, cel mai ridicat nivel din septembrie 2023. De asemenea, așteptările BCE sunt să crească inflația tot din motive legate de prețul energiei.

România este și ea prinsă în hora scumpirilor. Obligațiunile românești au prețul unor titluri ale unui stat aflat în categoria junk. Evoluția piețelor accentuează și mai mult această situație. De exemplu, randamentele au crescut în ultimele zile de la 6,5% la 7,3%, cel mai mare nivel dintre statele Uniunii Europene.

Săptămâna aceasta vor urma și alte decizii ale unor bănci centrale. Este vorba despre Banca Angliei și Banca Japoniei care au ședințe de politică monetară. Analiștii se întreabă dacă inflația și creșterea ratelor sunt un episod trecător sau suntem în situația în care se va intra într-un nou regim monetar. Deocamdată știm că majoritatea membrilor Comitetului Federal estimează că până la sfârșitul anului va mai avea loc o creștere a dobânzilor cu 25 de puncte procentuale. Ceea ce ne oferă un indiciu despre o schimbare de tendință a politicii monetare. Situația începe să arate ca o criză care se strecoară așa tiptil-tiptil în economia mondială.

Este șocant să afli că unele spitale din București, respectiv unitățile de primiri urgențe, au rămas sau vor rămâne în următoarele zile fără câteva materiale sanitare de bază. Conform unor manageri, o serie de spitale au rămas fără substanță de contrast sau vor rămâne fără mănuși sterile.

Auzind aceste informații te poți gândi câți dintre cetățenii care ar fi trebuit să meargă în aceste zile la un spital de stat au mai făcut-o? Desigur, sentimentul urgenței este extrem atunci când afli că sunt spitale care ar putea rămâne fără o serie de materiale sanitare esențiale. Dar, să privim lucrurile și în termeni economici. De ce rămân spitalele fără bani? Motivul obiectiv este foarte simplu și anume au întocmit greșit bugetul. Și nu sunt singurele exemple, ba, dimpotrivă, este chiar o regulă în rândul instituțiilor de stat.

Apar mai timid sau mai răspicat voci din instituțiile de stat care reclamă că mai au bani doar pentru o lună sau două și că în curând nu vor mai fi nici bani de salarii.

Să fie clar. De ani de zile bugetul de stat și apoi pe verticală bugetele majorității instituțiilor publice, fie că este vorba despre administrația centrală sau cea locală, au fost întocmite până în luna septembrie. De cel puțin 15 ani, ultimele două-trei luni ale anului nu au fost bugetate. De ce? Pe de o parte, pentru a da senzația că s-a construit un buget echilibrat cu indicatori raționali și cu un deficit bugetar rezonabil. Pe de altă parte, „golurile” din buget se umpleau rapid, prin rectificări bugetare. Procedura era simplă și anume se lua de la cei care nu au cheltuit, de obicei de la capitolul investiții, și se dădea la cei care aveau nevoie, de obicei, pentru salarii.

Este greu de spus cine a fost de vină pentru această practică. Guvernul, Ministerul Finanțelor, conducătorii instituțiilor publice? Probabil că fiecare în parte, pentru că guvernul avea interes să defileze cu un deficit cât mai mic, Ministerul Finanțelor dădea asigurări că totul se va regla, iar conducătorii autorităților statului cu destulă experiență știau că așa se va întâmpla.

De altfel, nu de puține ori rectificările bugetare nu erau doar pozitive, adică luau în calcul o creștere a veniturilor bugetare și implicit a cheltuielilor, ci măreau chiar deficitul bugetar, vechea problemă a guvernelor.

Anul acesta a fost altfel, pentru că de câteva luni România este administrată de un guvern interimar care nu are posibilitatea să emită ordonanțe de urgență. Deci, anul acesta, rectificarea bugetară nu s-a mai putut face, chiar dacă bugetul a urmat aceleași principii, adică nu a inclus cheltuielile din ultimele două-trei luni ale anului.

Tot anul acesta, suntem în fața unei alte situații anormale. Și anume câteva companii de stat nu au aprobat bugetul de venituri și cheltuieli nici până în luna septembrie. Cele mai multe sunt în subordinea Ministerului Transporturilor, precum Metrorex, Tarom, CFR Călători, CFR Infrastructură sau CNAIR. La jumătatea acestui an, ministrul Radu Miruță a explicat că nu le poate aproba, pentru că toate aceste companii aveau bugete nerealiste. Este foarte posibil ca ministrul să aibă dreptate, dar trebuia găsită o soluție, pentru că, este de neconceput ca o companie, fie ea și de stat, să funcționeze nouă luni fără buget.

În acest context, Consiliul Fiscal a propus o variantă de rezolvare a rectificării bugetare. Soluția avansată de instituția fiscală pentru o rectificare bugetară este simplă și anume să fie folosit modelul proiectelor de legi PNRR care au fost introduse în forul legislativ de către membrii Guvernului care au și calitatea de parlamentari și care au fost dezbătute în procedură de urgență.

Desigur, este o variantă care poate fi luată în calcul, pentru că fără îndoială, este nevoie să existe o rectificare bugetară. Dar, o rectificare care să nu arunce în aer deficitul bugetar.

Problemele legate de competitivitate devin tot mai stringente la nivel european. Tema a fost deschisă de raportul Draghi, prezentat în urmă cu doi ani, dar cele mai relevante sunt exemplele concrete.

Industria auto, care traversează un moment dificil al schimbărilor, este un adevărat studiu de caz. Recent, Mihai Bordeanu, șeful Dacia, a atras atenția asupra diferenței de preț al energiei electrice între România și Spania.

Concret, reprezentantul Dacia a explicat că la Mioveni energia electrică are un cost de 180 de euro MWh-ul, în timp ce în Spania prețul este de numai 80 de euro pentru un MWh. Concluzia era că un producător auto important care are mai multe fabrici în mai multe locuri pe glob face un calcul de competitivitate chiar în interiorul grupului atunci când decide să asambleze un model de mașină într-un loc sau altul.

O situație trasă la indigo a apărut și la compania Mercedes.

Conform publicației germane Wirtschafts Woche, reprezentanții companiei au arătat într-o analiză internă diferența de costuri care există între fabricile companiei din Europa. Astfel, cel mai bine se prezintă capacitatea industrială din România, de la Cugir, unde avantajul de cost este de 81,7% pe oră.

Nu este foarte clar dacă indicatorul se referă strict la salariu sau include și alți parametri, de exemplu, costul energiei electrice, dar cert este că România este pentru Mercedes o locație competitivă. Tradus, înseamnă că la Cugir costurile reprezintă doar aproximativ 18% față de cele din Germania. Ceea ce este foarte puțin.

Din această comparație rezultă că pentru Mercedes, România este mult mai competitivă decât Germania. Desigur, analiza este totuși limitată, pentru că în România compania germană are o fabrică de cutii de viteze, în timp ce în țara natală are fabrici în care asamblează autovehiculele. Ceea ce poate fi altceva din punctul de vedere al personalului care lucrează și al salariilor plătite.

Citeste siDe ce Dacia nu are un contract bilateral cu un producător de energie?

În Ungaria, avantajul de cost este de 75%, iar în Polonia de 76,5% pe oră, ceea ce arată diferențele de competitivitate între fabricile Mercedes din Europa.

Analiza internă a companiei germane nu este gratuită. Ea vine la pachet și cu o serie de propuneri pentru sindicate. Cea mai importantă și probabil cea mai șocantă pentru sindicate este prelungirea programului de lucru din Germania de la 35 la 40 de ore pe săptămână fără o creștere a salariului. Ar fi o soluție pe care managerii companiei o văd valabilă pentru a crește competitivitatea în fabricile din Germania.

Conducerea Mercedes a anunțat că dacă propunerea nu va fi acceptată este posibil să se închidă o fabrică din Germania și să extindă capacitățile de producție în Europa de Est. Presa germană informează că deja sindicatul IG Metall a respins cererea celor cinci ore suplimentare.

Este posibil ca analiza internă a Mercedes să fie folosită pentru a tăia din elanul cererilor sindicale din Germania. Dar, preocuparea există și trebuie remarcat că săptămâna trecută a fost Renault, azi este grupul Mercedes Benz.

Anul acesta, Volkswagen a anunțat un număr record de disponibilizări de personal eșalonate în următorii ani, iar în ultimii doi ani firmele de componente auto au concediat 100.000 de angajați. Toate aceste cifre și evoluții arată dificultățile prin care trec constructorii auto.

Și mai arată ceva și anume că nu mai există companie care să își permită să nu fie atentă la costuri. Timpurile bune s-au dus. Acum firmele europene resimt concurența din China, prețul mare al energiei sau costurile mari cu forța de muncă. Și nu este vorba doar despre industria auto, ci despre majoritatea sectoarelor economice. Europenii trebuie să privească realitatea în față. Iar realitatea le spune că acum câștigă prea mult față de cât produc. Dacă nu se schimbă nimic, investitorii s-ar putea orienta către zone mai competitive.

Rata inflației a coborât în luna august cu două puncte procentuale, de la 8,2%, în iulie a.c., la 6,2%. Scăderea statistică a inflației se datorează într-o mare măsură așa-numitului efect de bază. Ce este acesta? Să ne aducem aminte că în luna august 2025 cota generală de TVA a crescut de la 19% la 21%, la care s-a adăugat și o creștere a accizelor. Efectul în economie a fost o creștere a prețurilor, iar efectul statistic a fost raportarea la o bază mai mică, adică prețuri cu TVA și accize vechi, înainte de creșterea cotelor.

Drept urmare, inflația a înregistrat o creștere. Acum, în luna august a.c., efectul de bază a dispărut, adică prețurile produselor de azi se raportează la o bază mai mare, cea care în august 2025 includea noile cote de TVA și accize. Efectul statistic a fost o reducere a ratei inflației de la 8,2% la 6,2%.

Pentru consumatori, scăderea ratei inflației datorită efectului de bază este puțin relevantă pentru că practic prețurile nu scad, ci vorbim doar despre o actualizare statistică. Dar nouă cifră, 6,2%, nu este irelevantă. Ea arată altfel în ochii finanțatorilor și investitorilor.

Să remarcăm că mai avem o noutate și anume rata anuală a inflației a ajuns mai mică decât dobânda de politică monetară stabilită de BNR, care este de 6,5%. Deocamdată, mișcarea BNR este pe cale să reușească. Anul trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu declara că banca centrală va urmări să existe o convergență între nivelul inflației, prin reducere, cu rata dobânzii cheie. Acest lucru se întâmplă, dar întrebarea este: va continua scăderea inflației sau dimpotrivă tendința se va schimba? Mai mult ca sigur, BNR nu se va grăbi să reducă dobânda cheie chiar dacă economia, în pierdere de viteză, ar avea nevoie de un impuls monetar.

Ce produse înregistrează creșteri semnificative de prețuri? Benzina (o creștere cu 25%) și motorina (plus 34%) sunt mărfurile cu cel mai mare impact pe piață pentru că creșterea prețurilor se transferă în întreaga economie. Trebuie spus, însă, că, la combustibili, creșterile de prețuri au fost generate de conflictul din Orientul Mijlociu începând cu luna martie a.c. și nu de creșterea de TVA de anul trecut. De altfel, acest lucru se poate observa și din faptul că procentajele anuale de creștere sunt practic egale cu cele din anul 2026, raportate la luna decembrie 2025.

De asemenea, nivelul chiriilor a avut un avans extrem de mare, plus 40% în termeni anuali, care ar putea fi explicată prin creșterea prețurilor locuințelor (există totdeauna un raport între evoluția pieței imobiliare și tariful chiriei) și eventual prin creșterea impozitelor pe proprietate. Dar, chiar și luând în calcul evoluțiile pieței imobiliare, creșterea cu 40% a tarifelor chiriilor (statistic, în realitate sunt cazuri cu creșteri și mai mari) este exagerată.

Veștile care vin din economia mondială nu sunt cele mai încurajatoare în ceea ce privește scăderea inflației. Prețul țițeiului Brent a urcat din nou la peste 100 de dolari barilul, săptămâna trecută, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis să crească dobânzile de referință cu 0,25%, dobânda cheie ajungând la 2,5%. Hotărârea a fost luată după ce rata inflației în zona euro a urcat în luna august la 3,3%, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. BCE precizează că în continuare conflictul din Orientul Mijlociu generează presiuni inflaționiste și este probabil ca pentru o perioadă „extinsă” inflația să rămână peste ținta BCE care este de 2%. România care are relații comerciale solide cu statele din zona euro ar putea importa inflație.

Și în SUA situația este complicată. Săptămâna aceasta se așteaptă ședința Fed, dar care vine într-un moment în care inflația a ajuns în luna august la 3,4%. Dacă economia mondială reintră într-o buclă inflaționistă este greu de crezut că România va putea fi ocolită.

2.500 miliarde de euro este suma pe care autoritățile publice europene și administrațiile locale din întreaga Uniune Europeană o cheltuiesc anual pentru achiziții publice (spitale, autobuze, drumuri, cantine școlare sau software) ceea ce înseamnă 15% din PIB-ul european...

Este o sumă uriașă, după cum spune chiar Stéphane Séjourné, vicepreședinte al Comisiei Europene, de patru-cinci ori mai mare decât bugetul anual al Uniunii Europene. O propunere legislativă prezentată săptămâna aceasta urmărește să reformeze fundamental normele care reglementează procesul de achiziție publică la nivel european.

Oficial, este o inițiativă care vizează un hățiș legislativ foarte greu de descifrat: trei directive europene, 20 de norme secundare și aproximativ 900 de pagini de text.

Séjourné a declarat că se va face trecerea de la 900 la 200 de pagini de reglementări, adăugând că se va reduce și numărul de proceduri de achiziții publice, de la cinci la trei și diminuarea formularelor de achiziții, de la 200 la numai cinci.

Dar această eficientizare administrativă este doar vârful aisbergului. Adevărata miză este una strategică și anume cea a reducerii dependenței de produsele fabricate în China.

Citeste siTemu și pericolul produselor ieftine din China pe piața UE

În același timp, va apune epoca „celui mai mic preț”.

Criteriile nefinanciare în cazul procedurilor de achiziții publice se vor modifica, respectiv aceste criterii înseamnă protejarea mediului, inovarea, aspectele sociale sau securitatea cibernetică și vor avea o pondere de la 30% până la 50% din totalul punctajului în cazul contractelor care implică utilizarea intensivă a forței de muncă.

Ponderea de 30% este văzută ca un minimum, iar oficialul european consideră că prin schimbarea metodologiei se evită folosirea excesivă a celui mai mic preț, dar totodată nu se va da cale liberă pentru risipa banului public.

Se creează și pilonul al doilea care va conecta platformele naționale existente și va forma astfel o piață digitală integrată. De asemenea, se va aplica principiul „doar o singură dată”, ceea ce înseamnă că IMM-urile nu vor mai fi obligate să depună de mai multe ori aceleași documente atunci când fac cereri de achiziție în state diferite.

”Preferința comunitară”

Comisia Europeană estimează că, prin schimbările care vor fi făcute, economiile în bani vor ajunge la aproximativ 649 milioane de euro, din care 220 milioane de euro doar prin introducerea platformei digitale.

Dar textul de lege include și ceea ce se numește în termeni europeni „preferința comunitară”.

Stéphane Séjourné crede că Europa nu își mai poate permite să deschidă piețele, în timp ce alte mari forțe economice, India, China sau Statele Unite, nu ezită să restricționeze accesul la propria piață.

Citeste siProiectul ”made in EU ” nu-i place Chinei

Mecanismul este foarte precis, în sensul că dacă o țară din afara Uniunii Europene nu răspunde prin măsuri reciproce de deschidere a pieței, atunci Comisia va avea forța de a exclude operatorii și produsele din țara respectivă de la licitațiile europene.

Comisarul european spune că administrațiile locale nu mai au nicio scuză să păstreze principiul „celui mai mic preț” și implicit mărfurile chinezești. Noul text de lege oferă toate argumentele legale pentru a alege produse europene și nu din alte țări.

Această schimbare strategică răspunde dificultăților cu care se confruntă unele sectoare, precum industria energiei solare, afectată de practicile comerciale ale Chinei, de prețurile de dumping și de o supraproducție care amenință viabilitatea economică a produselor europene.

Situația rămâne totuși delicată. Europa este membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și semnatară a numeroase acorduri care garantează accesul reciproc la contractele de achiziții publice. Cu toate acestea, Uniunea Europeană face încă un pas pentru a reduce dependența de China la o serie de produse.