De la buget lipsesc 30 miliarde de lei pentru ca România să reducă deficitul. Și totuși, cei 30 miliarde de lei sunt „sub nasul” Ministerului Finanțelor. Doar că nu îi poate lua.

Site-ul de știri digi24.ro a avut ideea să solicite informații referitoare la datoriile pe care le au companiile către stat. Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a răspuns trimițând datele centralizate la sfârșitul lunii aprilie a.c.

Și ce să vezi? Totalul restanțelor la plată recuperabile (o noțiune utilizată de fisc) este de 33 miliarde de lei. Vă spune ceva această cifră? Sigur că da. Este valoarea pe care „toată floarea cea vestită” a politicii românești o caută de aproape o lună pentru a ajusta deficitul bugetar.

Restanțele la plată sunt către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat și către Fondul Unic pentru Sănătate. Această distribuție contează mai puțin pentru că acum se caută soluții pentru a aduce mai multe venituri la buget (cu o eventuală creștere de TVA, a impozitului pe profit sau pe dividende) sau mai multe venituri la fondul de sănătate (prin ideea de a impune contribuții pentru pensiile care depășesc un anumit nivel și prin aplicarea CASS pentru încasarea de dividende, de exemplu).

Suma imensă acumulată ca datorii către stat ne arată încă o dată cât de incorect funcționează statul român. Unele companii își plătesc datoriile la zi, sunt corecte și probabil au dificultăți să rămână în piață, alte firme sunt tolerate de administrație, acumulează datorii și găsesc apoi portițele legale pentru a nu le mai plăti niciodată. Cu siguranță, o parte din datoriile de 33 miliarde de lei către stat se pot încadra la evaziune fiscală și, totodată, constituie o parte din acel gap de TVA sau din economia gri. Dar, statul român privește nepăsător cum se acumulează datoriile și, apoi, nu face nimic concret pentru a le recupera.

Este o viciere a mediului concurențial, dar și un mod de a-i lua de fraieri pe cei bun-platnici. În sensul că nu doar că își achită obligațiile către stat, ceea ce alte companii nu fac, dar trebuie să suporte și eventuale creșteri de taxe sau impozite pentru a acoperi golurile în buget făcute de evazioniști.

Sunt două categorii de datornici: companii cu capital de stat și firme private. Site-ul Digi24.ro dă câteva exemple de firme de stat care au datorii mari, precum Romarm, Colterm sau CFR Marfă. Desigur, sunt mult mai multe, pentru că informațiile de la ANAF arată că există 600 de companii deținute integral sau parțial de stat care au în total datorii de cinci miliarde de lei. Când vezi aceste cifre, nu poți decât să fii uimit văzând că politicienii social-democrați resping obsesiv orice măsură de restructurare sau de listare la bursă a unor pachete de acțiuni de la companiile de stat. Un nivel atât de ridicat al datoriilor la firmele cu capital de stat ne arată că aceste companii au fost orice, dar în niciun caz nu au fost orientate către piață. Au folosit ca supape sociale și au fost „căpușate” de oameni de partid și de amicii lor. De aceea, fiscul a tolerat acumularea datoriilor.

Acum, însă, traversăm un moment complicat în care oamenii de afaceri și antreprenorii corecți nu își mai pot permite să suporte din nou nota de plată a ajustării bugetare. Din acest punct de vedere, este absolut necesar ca legislația și instituțiile statului să oprească acumularea datoriilor la bugete de la companiile cu capital de stat.

În ceea ce privește firmele private, povestea datoriilor lor este diferită de cea a companiilor publice. În acest caz, o bună parte din datorii provine de la firme intrate în faliment sau în insolvență.

Într-o economie de piață instituția falimentului este normală. În România, insolvența și falimentul au ajuns un mod de viață pentru cei care nu își plătesc datoriile la stat. Multe dintre aceste companii aflate în insolvență sau faliment mai sunt doar niște „cochilii” golite de active de acționari sau administratori și din care fiscul nu mai poate recupera mai nimic. Întrebarea este: în câte cazuri fiscul s-a îndreptat către administratorii acestor companii pentru a-i executa silit pe ei? La această întrebare ANAF nu răspunde.

Datoriile de 33 miliarde de lei ale firmelor private și de stat s-au acumulat în timp. Dar, dacă acești bani ar fi ajuns la stat și nu în alte buzunare, situația bugetului ar fi fost alta și astăzi nu ar mai fi fost nevoie de o ajustare atât de complicată.