Avem aproape aceeași vârstă, dar trăim diferit. Ea e genul de om care poate pleca două luni prin Filipine cu un rucsac în spate, fără așteptări și fără planuri rigide, doar cu direcție. Eu sunt cealaltă: iubesc confortul casei, ritualurile mici și siguranța dimineților previzibile. Și totuși, ne avem una pe cealaltă de la primul „rec”, din episodul pilot al emisiunii Teo. Anii au trecut, dar cum e acum Anca, jur că n-am mai văzut-o. E cu pace, cu liniște, cu iubire multă, o stare care nu se explică, se respiră. Și-a făcut curat în șifonier, dar mai ales în viață, pentru că nu o mai interesează zgomotul.