Gand la Gand cu Teo

Alina Laufer e omul schimbărilor și al deciziilor ferme, o demonstrează des și “la vedere”. Dacă sunt voci care comentează liftingul ei facial, de exemplu, gândește pentru sine și, de ce nu, pentru viitor. Trecerile prin pierderi le întâmpină cu înțelepciunea unui om care știe să meargă mai departe. Cu patru copii, un soț și grija zilei de mâine, Alina își continuă drumul, chiar dacă viața nu-i îngăduie prea multe pauze.. Gătește magistral și nu dă înapoi, pentru ca drumul ei e mereu înainte.

Vaaaai, când zici Minodora, zâmbești de zâmbetul ei, proiectat în mintea ta. Râde când îi vine și plânge cu emoția aia a omului care a demonstrat ce avea de demonstrat și acum… stă la povești cu mine. Am zburat prin vremuri. Cât m-a ajutat fata asta, când mi-a fost greu, n-am vorbe. A uitat! I-am amintit bunele, mi-a povestit și mai grelele, ca în viață, știi ce zic. De la început până azi, le-am aranjat pe toate pe rafturi. A fost o bucurie să ne întoarcem la momentele noastre, să ne amintim de oameni, de drumuri … și s-o descopăr într-o altă lumină.

Atunci când vorbim despre chirurgie estetică, poate cea mai importantă întrebare nu este „Cât de mult putem schimba?”, ci „Când e bine să ne oprim?”. Facelift, blefaroplastie, tratamente de întreținere… medicina estetică poate face multe astăzi, dar cred că este esențial să știm pe mâna cui alegem să ne lăsăm. În toată goana după tinerețe, naturalețea ar trebui să rămână cea mai frumoasă formă de rezultat. Este și filosofia după care lucrează Dr. Enio Ilinoiu, medic specialist chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, supraspecializat în chirurgia feței și a gâtului. Iar drumul lui până aici e o poveste care merită ascultată.

Narcisa Suciu e un om rarisim, la propriu și figurat, simultan. E roșcată, e creață, are ochii deschiși la culoare… doar dacă ai noroc poți să întâlnești așa un om și iată că am avut șansa asta. Ba chiar am fost, o bună perioadă, una lângă cealaltă. Împreună am strâns amintiri pentru o viață, din care povestim și astăzi. Pentru că nu mulți știu că noi am scos un album împreună. Ba chiar am avut cântări la Jupiter. Deci vă dați seama cum sunt revederile noastre… Ca aceasta. Cu povești pe care doar noi le știm, cu râsete și întâmplări pe care le reluăm de parcă nu a trecut nicio zi. Ne permitem să râdem una de alta, să luăm viața în râs și, pentru o oră, să ne bucurăm pur și simplu una de cealaltă. Deși, recunosc, n-a fost de ajuns. Narcisa are o colecție de vreo 500 de parfumuri, dar ce? Ale mele sunt de colea? Evident că, după filmare, am stat la mine în cameră să descoperim…. arome. Pentru că așa sunt întâlnirile cu oamenii dragi: începi cu o oră și nu știi niciodată unde ajungi.

Am eu o vorbă: dacă pornești de la greu, drumul e mai sănătos. Georgiana Lobont gândește la fel, iar istoria demonstrează ca avem dreptate, în ceea ce ne privește. A vândut și acoperișul care o apăra, adică garsoniera, în care stătea cu Rareș, cel mai bun prieten și partener de viață dintru început, a visat, a luptat și azi vedem ca a făcut bine. Sălile pline, evenimente de cinci stele, o căsnicie echilibrată… toate. Ar fi putut fi altfel decât e: smerită, cuminte, loială. Ea zice ca e răgușită. Eu cred ca e specială și recognoscibilă, niciodată previzibilă.

Am totally bătut din pleoape să-i intalniesc pe Teo, Vio și Costel și bang! Destinul! Chiar înainte de turneul lor, care erau șansele? Eeee… când e să se lege, se leagă, domnule. Bine, n-a venit Teo, dar nici pe mine nu mă cheamă Agripina, așa ca am profitat și am rămas nominal în formula știută. Ai o zi care nu ți-a mers uns? O reglăm din butoane, în acest episod. Da, turneul se numește Orizont Electric, dar va zicem de ce, ca și asta e cu șpil. Nu știți de la mine, dar era să-l ucid pe Costel, în trafic. El zice ca n-are cum, eu zic ca l-am ratat la mustața.

Știați că un cal poate să te ajute să înțelegi lucruri despre tine pe care nici măcar nu le-ai conștientizat? Asta am aflat de la Roxana Criste, într-o discuție care m-a purtat de la terapia asistată de cai și constelațiile familiale, până la munca ei de zi cu zi alături de copiii cu nevoi speciale. Roxana are formări în mai multe țări și continuă să se specializeze în permanență în domeniile care o pasionează. Am fost foarte curioasă să aflu ce pot „simți” caii și cum pot deveni ei parte dintr-un proces terapeutic. De aici, conversația noastră a ajuns la lucrurile pe care le moștenim din familie, la relații, despărțiri și pierderi și, mai ales, la ideea că, uneori, iubirea stă la baza durerilor noastre. O conversație din care am plecat cu multe lucruri la care să mă gândesc. Și, inevitabil, cu câteva întrebări despre mine.

Sunt oameni pe care îi asculți și, fără să-ți dai seama, pleci de lângă ei puțin altfel. Fiecare vorbă schimbată cu Părintele Vasile Ioana pe mine mă face să mă simt mai bogată. De data aceasta, am vrut să împărtășim și altora câteva dintre sfaturile lui și am discutat despre… schimbare. Poate că sună pompos „schimbarea vieții”, însă pașii pe care ne îndeamnă pǎrintele și duhovnicul să-i urmăm nu sunt decât un ghidaj. Căci, tot noi hotărâm cum facem asta! Cum ajungem să ne uităm la noi cu sinceritate și să obținem acea pace sufletească, la care țintim. Un episod care pe mine m-a făcut să mă opresc puțin. Să mă uit înăuntru. Tu ce ai schimba la tine?

„Nu sunt un star.” A spus-o F.Charm și m-am gândit că, poate, tocmai asta mi-a plăcut mereu la el. Acum e pe cai mari, cu milioane de oameni care îi ascultă muzica, iar în el…. a rămas aceeași modestie. Și știu cât drum a fost până aici. Știu despre cele trei accidente din copilărie, despre perioada în care avea 10 lei în buzunar și trebuia să aleagă între ulei și cartofi, despre joburile pe care le-a făcut înainte să poată trăi din muzică și despre zilele în care stătea pe treptele unei case de discuri, așteptând să i se deschidă o ușă. Poate că tocmai asta m-a făcut să cred în el. Faptul că, atunci când muzica încă nu-i oferea nicio garanție, el continua să scrie, să încerce și să meargă înainte. Și uite-l azi. Exact acolo unde trebuia să ajungă.

De la o casă pierdută și datorii de 1 milion de euro, la o cifră de afaceri de peste 15 milioane de euro. Povestea Alinei și a lui Daniel Donici, fondatorii Artesana, este despre curajul de a merge înainte atunci când nu ai un plan B. Au jucat totul pe o singură carte, au muncit enorm, au trecut prin momente în care au simțit că nu mai pot și au avut inclusiv casa părinților pusă gaj pentru visul lor. Dar au avut ceva ce nu se poate construi peste noapte: încrederea oamenilor. În ei, în povestea lor și, mai ales, în produsele pe care le fac. Materie primă de calitate, fabrici în care curățenia și respectarea celor mai stricte reguli de igienă sunt o prioritate, produse în care cred cu adevărat și pe care chiar le folosesc zi de zi. Vă invit să descoperiți câtă muncă a fost în spatele succesului lor, în câți ani au ajuns aici și cât de mult a contat faptul că au rămas uniți, datorită… iubirii. ❤️