Ioan privește în viziune grupul celor 144000 adunați în jurul tronului, și constată că ei “cântau o cântare nouă.” Ce importanță are această cântare, spre a ocupa atâta spațiu în marele și tulburătorul capitol 14? De ce oferă apostolul atâtea detalii despre un fapt aparent banal? De cântări și partituri complicate are el timp acum, când balaurul, fiara și proorocul mincinos tocmai au încolțit omenirea la răscrucea dintre viață și moarte? Se pare că această cântare nouă are un rol foarte important, determinant aș spune, pentru ceea ce se întâmplă în această secvență de timp profetic. Totul pare blocat de apariția acestui grup special, în a căror gură nu s-a găsit minciună, oameni care stau fără vină înaintea adevărului pur în care se respiră pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei. Vă invit așadar să observăm importanța acestei cântări noi.