
Sign up to save your podcasts
Or


Boicotarea supermarketurilor este un demers politicianist. Din punct de vedere economic, creșterea prețurilor, evitarea mărfurilor de calitate slabă și alegerea produselor românești se pot face prin informarea consumatorilor. Diversificarea canalelor comerciale și nu blocarea unuia sau altuia este în favoarea consumatorilor, pentru că le oferă libertatea de a alege.
La sfârșitul săptămânii trecute, pe unul din grupurile de WhatsApp din care fac parte a apărut un apel la boicotarea timp de o săptămână a supermarketurilor. Sunt reluate multe teme care în ultimii au parazitat spațiul public românesc despre marile rețele de magazine..
Se scria în apel că “supermarketurile ne jecmănesc, că nu vrem alimente din plastic, că nu vrem făină de gândaci, lăcuste sau greieri și că supermarketurile vor să ne ia și ultimul leu din buzunar”. Drept urmare, eram chemați să luptăm săptămâna aceasta cu „arma boicotului”, adică să îi susținem pe „ai noștri”: piețele, micii producători sau magazinele locale. Cel mai deranjant mi s-a părut, însă, îndemnul de la final care spunea ca apelul să fie lipit la intrarea în bloc! Este greu de spus câți au distribuit „manifestul”, dar sper că nu prea mulți.
De asemenea, este ridicol să crezi că supermarketurile „ne iau ultimul ban din buzunar”, fără să îl cheltuim noi, și ar putea „să ne oblige să mâncăm făină de greieri”. Dar, cu siguranță, apelul bine ticluit nu se adresa logicii, ci emoției noastre greu încercată, în ultimii ani, de tot felul de mituri legate de supermarketuri.
Acum, apelul la boicot a plecat de la fostul și eventual viitorul candidat la președinție, Călin Georgescu. Cu tot felul de declarații publice, politicianul a cerut fie boicotarea hypermarketurilor, fie orientarea cumpărătorilor către producătorii locali.
Să admitem că mulți dintre noi ne dorim să cumpărăm produse românești sau mai bine spus vrem o marfă care are un bun raport între calitate și preț. Dar, unde avem șanse să găsim produse locale? Săptămâna trecută, am avut surpriza să ascultăm o declarație a ministrului agriculturii în care acesta spunea că 70% din produsele vândute în magazinele de retail sunt românești.
A descoperit ministrul agriculturii acum acest adevăr sau este o declarație politică? Pentru că de ani de zile demnitarii ne vorbesc despre absența produselor locale în marile rețele de magazine (și își propun să facă o nouă lege care să reglementeze domeniul), despre dublul standard între produsele din vestul Europei și cele din România, despre profiturile fabuloase obținute de magazine în dauna producătorilor români, profituri pentru care nici măcar nu plătesc impozite pe măsură în țară sau despre abuzurile cu care îi tratează angajații supermarketurilor pe producătorii locali. Toate aceste idei au fost repetate de atât de multe ori în ultimul deceniu, încât o parte a publicului crede orbește că sunt adevărate și refuză să vadă că intensitatea concurenței dintre marile rețele comerciale aduce presiune asupra prețurilor și nu duce la creșterea lor.
Declarația ministrului agriculturii, dacă acesta știe ce spune, trebuie pusă „în ramă”. Dacă 70% din produsele din rețelele comerciale sunt fabricate în România înseamnă că s-a spulberat mitul conform căruia producătorii români nu sunt primiți în supermarketuri cu mărfurile lor.
Problema celor care propun boicotarea supermarketurile este: unde ne trimit? În piețe? Să fim serioși, acolo nu există nicio garanție că se găsesc produse autohtone. În micile magazine de cartier? Păi, acestea se aprovizionează într-o proporție covârșitoare chiar de la supermarketuri. La micii producători? Realist vorbind câți consumatori din marile orașe își pot permite luxul, ca timp și ca bani, să cumpere constant de la un producător aflat la câteva zeci de kilometri de reședința lor?
Îndemnul la boicot are o mare doză de politicianism. Boicotul supermarketurilor nu face decât să „otrăvească” mințile și, în multe cazuri, să-i păcălească pe cumpărători. Din punct de vedere economic, ofertele și lupta pe piață sunt în supermarketuri, nu în piețe. Cele două zone comerciale sunt complementare, iar frumusețea libertății comerțului este posibilitatea alegerii informate. Astăzi, voi cumpăra din supermarketuri! Voi boicota boicotul, pentru ca să pot decide de unde, când și pentru ce produse îmi cheltuiesc banii.
By RFI RomâniaBoicotarea supermarketurilor este un demers politicianist. Din punct de vedere economic, creșterea prețurilor, evitarea mărfurilor de calitate slabă și alegerea produselor românești se pot face prin informarea consumatorilor. Diversificarea canalelor comerciale și nu blocarea unuia sau altuia este în favoarea consumatorilor, pentru că le oferă libertatea de a alege.
La sfârșitul săptămânii trecute, pe unul din grupurile de WhatsApp din care fac parte a apărut un apel la boicotarea timp de o săptămână a supermarketurilor. Sunt reluate multe teme care în ultimii au parazitat spațiul public românesc despre marile rețele de magazine..
Se scria în apel că “supermarketurile ne jecmănesc, că nu vrem alimente din plastic, că nu vrem făină de gândaci, lăcuste sau greieri și că supermarketurile vor să ne ia și ultimul leu din buzunar”. Drept urmare, eram chemați să luptăm săptămâna aceasta cu „arma boicotului”, adică să îi susținem pe „ai noștri”: piețele, micii producători sau magazinele locale. Cel mai deranjant mi s-a părut, însă, îndemnul de la final care spunea ca apelul să fie lipit la intrarea în bloc! Este greu de spus câți au distribuit „manifestul”, dar sper că nu prea mulți.
De asemenea, este ridicol să crezi că supermarketurile „ne iau ultimul ban din buzunar”, fără să îl cheltuim noi, și ar putea „să ne oblige să mâncăm făină de greieri”. Dar, cu siguranță, apelul bine ticluit nu se adresa logicii, ci emoției noastre greu încercată, în ultimii ani, de tot felul de mituri legate de supermarketuri.
Acum, apelul la boicot a plecat de la fostul și eventual viitorul candidat la președinție, Călin Georgescu. Cu tot felul de declarații publice, politicianul a cerut fie boicotarea hypermarketurilor, fie orientarea cumpărătorilor către producătorii locali.
Să admitem că mulți dintre noi ne dorim să cumpărăm produse românești sau mai bine spus vrem o marfă care are un bun raport între calitate și preț. Dar, unde avem șanse să găsim produse locale? Săptămâna trecută, am avut surpriza să ascultăm o declarație a ministrului agriculturii în care acesta spunea că 70% din produsele vândute în magazinele de retail sunt românești.
A descoperit ministrul agriculturii acum acest adevăr sau este o declarație politică? Pentru că de ani de zile demnitarii ne vorbesc despre absența produselor locale în marile rețele de magazine (și își propun să facă o nouă lege care să reglementeze domeniul), despre dublul standard între produsele din vestul Europei și cele din România, despre profiturile fabuloase obținute de magazine în dauna producătorilor români, profituri pentru care nici măcar nu plătesc impozite pe măsură în țară sau despre abuzurile cu care îi tratează angajații supermarketurilor pe producătorii locali. Toate aceste idei au fost repetate de atât de multe ori în ultimul deceniu, încât o parte a publicului crede orbește că sunt adevărate și refuză să vadă că intensitatea concurenței dintre marile rețele comerciale aduce presiune asupra prețurilor și nu duce la creșterea lor.
Declarația ministrului agriculturii, dacă acesta știe ce spune, trebuie pusă „în ramă”. Dacă 70% din produsele din rețelele comerciale sunt fabricate în România înseamnă că s-a spulberat mitul conform căruia producătorii români nu sunt primiți în supermarketuri cu mărfurile lor.
Problema celor care propun boicotarea supermarketurile este: unde ne trimit? În piețe? Să fim serioși, acolo nu există nicio garanție că se găsesc produse autohtone. În micile magazine de cartier? Păi, acestea se aprovizionează într-o proporție covârșitoare chiar de la supermarketuri. La micii producători? Realist vorbind câți consumatori din marile orașe își pot permite luxul, ca timp și ca bani, să cumpere constant de la un producător aflat la câteva zeci de kilometri de reședința lor?
Îndemnul la boicot are o mare doză de politicianism. Boicotul supermarketurilor nu face decât să „otrăvească” mințile și, în multe cazuri, să-i păcălească pe cumpărători. Din punct de vedere economic, ofertele și lupta pe piață sunt în supermarketuri, nu în piețe. Cele două zone comerciale sunt complementare, iar frumusețea libertății comerțului este posibilitatea alegerii informate. Astăzi, voi cumpăra din supermarketuri! Voi boicota boicotul, pentru ca să pot decide de unde, când și pentru ce produse îmi cheltuiesc banii.