În acest episod scurt lansez întrebarea ”De ce simți automat că bătrânețea e pentru alții”. Pentru că în fiecare bătrân vezi propriul tău viitor? Și nu vrei să-l vezi? Poate te-ai surprins vreodată oripilat de bătrânețea altcuiva, la metrou, în spital, la masa de sărbători. Și ți-ai spus instant: "Nu eu. Nu așa. Asta e pentru altcineva." Asta se întâmplă tuturor - automat, reflex, fără să decidem conștient.

Știi povestea lui Buddha? Când era tânăr prinț, trăia în palat, protejat de orice neplăcere. Într-o zi vede pentru prima dată un om bătrân - infirm, fără dinți, încovoiat, tremurând. Și e atât de șocat încât renunță la tron și pleacă să înțeleagă de ce suferința e inevitabilă.

Noi vedem bătrâni în fiecare zi - pe stradă, în familiile noastre. Dar nu renunțăm la nimic - nu protestăm împotriva a cum sunt tratați, nu schimbăm nimic în felul în care societatea îi marginalizează. Alegem să nu vedem. Pentru că în fiecare bătrân vedem propriul nostru viitor inevitabil. Beauvoir numește asta "conspirația tăcerii" - cu toții vedem, dar nimeni nu vorbește, pentru că e prea dureros să privim în față.

În aceste episod cartea discutată este scrisă de Simone de Beauvoir - "La Vieillesse" / "The Coming of Age" (1970).

Voi prezenta trei mecanisme prin care îmbătrânești brusc:

• "L'irréalisable" - bătrânețea ca realitate pe care nu o poți trăi ca pe "a ta"

• "Practico-inert" - viața ta devine trecut solidificat care te închide

• Paradoxul "POT vs NU MAI POT" - conștiința rămâne tânără, dar realitatea spune altceva

Beauvoir scrie din privilegiul ei de intelectuală pariziană. Dar pentru generația ta - 55-70 de ani în România - acestea nu sunt doar mecanisme abstracte. Sunt trei valuri succesive de marginalizare: tranziția anilor '90, ageismul pieței muncii, digitalizarea și AI-ul.

Nu ofer soluții false. Nu spun "îmbrățișează bătrânețea cu bucurie" - asta e stilul de discurs hiper-optimist de care mă feresc mereu. Dar vorbesc și despre recompense posibile: eliberare de presiuni sociale, claritate despre ce contează cu adevărat, libertatea de a spune adevărul, relații mai profunde. Sper ca ascultând acest episod, să te gândești cum bătrânețea devine mai mult decât marginalizare socială.

Îți mulțumesc,

Ana-Maria