O lume în care cartea Geneza este văzută ca o fabulă este o lume necreștină. Începutul creștinismului se află în Geneza 1:1, nu în Matei 1:1.

Relația unui credincios cu Dumnezeu este construită pe relația lui cu comunitatea credinței. Să învățăm ce înseamnă dedicarea uitându-ne la Isus, care a fost dedicat Tatălui până la moarte, și încă moarte pe cruce.

Darea de socoteală nu înseamnă să ne provocăm unii pe alții prin tot felul de reguli, ci să ne purtăm poverile unii altora prin Duhul Sfant, împlinind astfel legea lui Cristos.

Încurajarea altora este determinată de conștientizarea lucrării Evangheliei în viața lor.

Supunerea în smerenie unii față de alții este Harul prin care Dumnezeu ne poartă de grijă în mijlocul provocărilor din aceasta lume.

Libertatea creștină este Harul lui Dumnezeu, care se manifestă atunci când credincioșii se slujesc unii pe alții.

Cine pretinde că este iertat de Dumnezeu, dar nu iartă din inimă și fără limită păcatele fraților săi, demonstrează prin asta că încă nu a înțeles gravitatea propriilor sale păcate.

Iubirea dintre credincioși reprezintă testul suprem prin care pretenția credinței în Dumnezeu este validată sau invalidată.

Atunci când nu ne dorim să aparținem unii altora invocând diferențele, problemele sau păcatele noastre, cel mai probabil încă nu înțelegem natura și interdependența bisericii.

Dumnezeu nu este preocupat doar de ceea ce facem, El este în aceeaşi măsură preocupat de ce facem ceea ce facem şi cum ajungem să facem ceea ce facem.