Este lipsit de fair-play să profiți de o defecțiune majoră (așa cum a fost blackout-ul din Spania și Portugalia) pentru a promova o agendă împotriva plăților online. Cu toate acestea, unii politicieni români au promovat agresiv plățile cash.

Pana masivă de curent din Spania, Portugalia și o parte din Franța, dincolo de efectele dezastruoase din economie, a oferit prilejul unui nou atac la adresa plăților electronice și a băncilor.

Se știe deja că blackout-ul din Spania a creat haos și anume traficul la metrou sau pe aeroporturi a fost paralizat, unii oameni au rămas blocați în lifturi, iar sistemul bancar a fost afectat. În România, a fost un bun prilej pentru a exagera și a da un ton alarmist situației. Astfel, au fost personaje care au susținut că banii depunătorilor în bănci nu sunt ai lor, pentru că sunt în bancă, pe card sau legați de dispozitive și aplicații digitale și toate acestea nu funcționează în lipsa energiei electrice sau a internetului. Fără bani cash nu există proprietatea ta și nici libertatea ta, a scris un cunoscut avocat.

Evident, o pană masivă de curent este un eveniment rar. Nu se întâmplă în fiecare zi. În general, trăim într-o societate plină de pericole. De la acte teroriste, la fenomene meteo; de la gesturi extreme, la accidente, în ultimii ani, lumea este plină de neprevăzut. O pană de curent face parte din categoria unor evenimente care se pot întâmpla. Desigur, ele se pot și evita, dar nu este o regulă.

În acest sens, specularea unei eveniment aleatoriu este o abordare incorectă. Atunci când cineva spune că banii depunătorilor nu sunt ai lor, că este bine să folosească bani lichizi cât mai mulți, este ca și cum i-ar îndemna pe cetățeni să nu mai meargă cu metroul, să nu mai zboare cu avionul, pentru că toate aceste mijloace de transport au fost și ele afectate de blackout. Sau, mai mult, este ca și cum i-ai sfătui pe oameni să nu mai folosească liftul, pentru că în cazul unei pene de curent vor rămâne blocați. Evident, că așa s-ar întâmpla, dar o mulțime de oameni merg zilnic cu lifturi, în timp ce o pană de curent de o asemenea anvergură nu a mai avut loc în Spania în epoca modernă.

Sfatul de a scoate bani din bănci din cauza blackout-ului este periculos, pentru că nu se știe care poate fi reacția depunătorilor. Probabil că recomandarea nu a fost luată în seamă de mulți care au bani în bănci, dar simplul apel la renunțarea la depozitele bancare este nociv.

Să admitem, de exemplu, că o mare parte din consumatori au bani cash. Dar, ne putem întreba: în cazul unei pene masive de curent ce ar putea face cu banii lichizi, pentru că este foarte probabil ca toate casele de marcat să fie și ele blocate? Cu alte cuvinte, magazinele nu vor putea să vândă nimic, pentru că sistemul lor de încasare funcționează tot cu energie electrică.

Desigur, despre utilizarea cash-ului se poate discuta. De altfel, după ce a existat o perioadă în care se dorea încurajarea plăților electronice, bancherii centrali, în frunte cu Christine Lagarde, președinta Băncii Centrale Europene, merg pe ideea că plățile în numerar se pot face fără probleme.

În ultimă instanță, consumatorii trebuie să hotărască modalitatea de plată pe care doresc să o utilizeze: online sau cash. Fiecare dintre noi trebuie să aibă la dispoziție opțiunea pe care o dorește. Unii se simt mai siguri pe ei atunci când au bani lichizi în geantă sau în buzunar. Alții, dimpotrivă, s-au obișnuit cu plățile online, li se par simplu de făcut, ba chiar au devenit dependenți de plata cu cardul sau cu telefonul mobil.

Consumatorii au dreptul să aleagă. Cu un amendament: statul este obligat să introducă un plafon pentru plățile cash din rațiuni de sănătate a economiei. Adică, într-o lume și într-o economie în care spălarea banilor este un fenomen de amploare, statul poate lua decizia de a introduce un anumit nivel până la care se pot face plăți cash. Un nivel rezonabil, bineînțeles. În concluzie, nimeni nu își dorește o economie fără cash. Dar, forțarea unei economii care să se bazeze cu precădere pe bani lichizi nu este doar o eroare, ci și o abordare ruptă de realitate.