Send us a text

Cele paisprezece poeme rostite pentru ziua îndrăgostiților

sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ .

Dragostea este o boală fără de care nu ești sănătos – spunea cineva care, cu siguranță, a și știut despre ce este vorba în propoziție. A iubi pe cineva nu înseamnă a cumpăra din mall un cadou. În mod evident, cadoul poate sublinia, poate pune în evidență sentimentul, pentru cea sau cel care nu are suficenți ochi să-l vadă înlăuntrul perechii sale. Pe de altă parte, cum ai putea să știi cât de mult îți iubești perechea, dacă nu îl iubești cu adevărat ? Adică să poți vedea înlăuntrul tău cât de mult și cât de adânc se întinde iubirea…

Abia când ai acest indice de referință pus în evidență în sinele tău îți poți da seama cât, cum și când îl sau o iubești cu adevărat pe cea sau cel care este sau devine perechea ta, parte intrinsecă din tine așa cum ești doar tu în ea.

Pentru această sărbătoare a iubirii am pregătit o selecție de poeme și doeme care pot fi dăruite perechii tale.

Deci să purcedem la cetirea lor :

Pentru Miruța mea

cea din mine desprinsă înlăuntrul ei

a iubi iubire

(doem)

a iubi iubire

dinspre femeie

e ca şi cum

te-ar toarce cu lumine

din caierul nopții

între două suspine

în timp ce fusul sfârâie

a etern

a iubi iubire

dinspre bărbat

este ca şi cum

te-ar iubi cu etern cu tot

şi te-ar îngropa

la stâlpul casei

în chip de sămânță

a iubi iubirea

este însuşi eternul

întors pe dos

într-o singură lacrimă

care gângure

în zori

în chip de rouă

ana matriceală dorință

- doem -

sunt punctul matriceal

ce roteşte dorința de acasă

până la zidirea în zid

a pietrei pietrificate

cu inimă cu tot din pământul palmelor tale

amestecat cu un pic de sudoare

la ceas nocturn de sfântă insomnie

când şi cuvintele merg tiptil

în vârful picioarelor

pe acest tărâm

nu mă sperie singurătatea

din care

din când în când

sar aşchii în toate direcțiile

şi se fracturează neputincios

transformându-ne în străini perfecți

în noaptea rindeluită obsesiv

de acele ruginite ale ceasornicului din perete

până la sfâşierea nevolnică

în ochii mei şlefuiți incapabil

de lacrimi ce vin cu gustul zborului

cu gustul doru-lui

când eu femeie fântână

sunt sau nu sunt deloc

ori poate o nimfă invocată tactil

cu patimă de țărm

sunt eu

matricea sărutului tău perfect

efemerid şi perfid de adânc

locuitoare deplin

Support the show